Uite ce ma laudam eu ca-s asa si pe dincolo cand zambesc ca sambata am dat-o-n bara grav, de fapt asa cum si cand o fac eu mai bine.
Sambata trebuia sa fie minunat, dar n-a fost sa fie. Eh, nici duminica n-a fost asa ca am invatat sa ma resemnez. Nu merge domne’ asa ca nu ma mai chinui sa fac chestii care nu-mi ies.
Revenind la ziua de sambata…am plans patru ore fara oprire. Nu am avut un motiv anume, doar ca m-am trezit cu o stare foarte proasta (in ultimul timp am tot visat niste aiureli). Nici ciocolata si nici trandafirul alb nu m-au ajutat. M-am incolacit in pat, am pus muzica de sinucigasi, n-am mancat si n-am baut nimic si am zacut in agonie. Nu stiu cat a durat cu exactitate aceasta "faza", dar mi s-a spus ca a durat atat cat sa bag oamenii in sperieti ( 4 ore) – de asta vreau sa locuiesc singura pentru ca pot sa plang/rad cat vreau eu fara sa ma explic. Nici mangaierea si nici cuvantul nu m-au scos din transa. Eram intr-o faza de agonie si durere groaznica. Ma durea inauntru si ma durea rau. Bineinteles ca n-am gasit intelegere in nicio parte. Era el cu ochii mari si plini de neintelegere. Nu stiu daca eu as putea sa inteleg cum asa dintr-o data zambetul s-a transformat in suspine si strigate. Nu ceream ajutor pentru ca stiam ca ma trezesc singura, dar aveam nevoie de orele alea sa scap. Sa scuip din mine…asa se intampla cand taci luni in sir…ajungi intr-o zi s-o plangi toata.
Cu o asa dupa amiaza nici seara nu a iesit. Am incercat sa ma adaptez si sa-mi revin pentru ca nu avea rost, dar nu am reusit in totalitate. Am dansat tango argentinian si apoi am iesit noi doi…normal ca am nimerit in Cafeneaua Actorilor si nicidecum in restaurantul acela cu flori si lumanari si blues in surdina. Bineinteles ca am mancar pizza si am baut bere/cafea si nicidecum pui fript in sos de vin. Si pana la urma asta ne reprezinta!
Apoi am alegat pana in club…am nimerit in Twice ( JEsus!!!) unde am stat fix 15 minute…am dansat putin cu trupa de shock, am inhalat fum de marijuana, am vazut tarfe si pseudofemei goale pe bar (JEsus!!! din nou)…apoi am plecat cu jumate de trupa in CoolCat. Apoi, acasa…
Ceea ce a fost aiurea este ca nu am simtit acel ceva. Chestia aia…poate si pentru ca eram epuizata emotional. In orice caz am promis ca anul acesta mai avem doua plecari la mare…o data in Vama si-o data-n extrasezon :))).
Si azi m-am trezit obosita…
21 Comments
unuzero
21 August, 2007 at 12:34 pmmartisor,
am incercat si eu….acum ma poti acuza de ceva?
evergreen
21 August, 2007 at 1:44 amsi-or sa mai vina zile d’astea :)
evergreen
20 August, 2007 at 12:52 pm:))) mai ales daca e roz, clar ma revigoreaza!
diddle
20 August, 2007 at 12:50 pmo ora! ok. 45 mins. :D
te asteapta cineva cand iesi din tine.. mda. de aia imi plac mie panterele, cred. au bratele foarte lungi, asaaa, ca niste oameni chiar. :)
evergreen
20 August, 2007 at 12:39 pm:) depinde…pe mine nu ma prea mai asteapta nimeni decat tot eu…m-am obisnuit cu situatia si cu senzatiile, dar mai dureaza pana devin "de fier" – drept doavada sambata – inca mai am sensibilitati
shalimar
20 August, 2007 at 12:37 pmuneori trebuie sa ne infruntam demonii. nimeni nu ne poate ajuta atunci. dar e bine sa stii ca atunci cand iesi din tine, niste brate te asteapta.
evergreen
20 August, 2007 at 12:36 pmnu-ti dau nicio secunda de plans, da? :* nimic! nu trebe’ sa plangi…(hai bine juma’ de ora daca e nevoie maxima:*)
did
20 August, 2007 at 12:35 pmaaaaa, vreau si eu macar 2 ore de plans! dar n-am timp.:|
daca ai plans mult imi imprumuti si mie 2 ore? te descurci cu restul ramase?
evergreen
20 August, 2007 at 12:31 pm:) m-am racorit pentru o perioada urmatoare…imi pare rau ca s-a intamplat acum, dar nu aveam cum sa opresc ceva ce nu tinea de mine
Multam:)
Ratonul-iscoditor
20 August, 2007 at 12:29 pmAtunci e de inteles de unde atata lacrimi; era o mare tensiune inabusita…bine ca te-ai racorit! Daca mergeti inainte si impreuna, ce mai conteaza…
invatatorul
20 August, 2007 at 12:28 pmKeep talking.
evergreen
20 August, 2007 at 12:26 pmas fi ramas, crede-ma, dar nu aveam pic de intimitate…:)
Ratonul-iscoditor
20 August, 2007 at 12:24 pmTrebuia sa ramaneti acasa; nu sa iesiti din voi!
Acadeaua
20 August, 2007 at 11:37 amsi eu vreau sa plang impreuna cu voi. pot doar cand e plin paharul, dar daca plangeti voi o fac si eu. :((
Lullaby
20 August, 2007 at 11:15 amm-am linistit! nu sunt singura nebuna care plange 4 ore incontinuu! yes! a doua zi am fost franta, dar defapt m-a revigorat fantastic.
martisor
20 August, 2007 at 4:38 amunuzero… da’ pe tine cand te-am vazut ultima oara gol prin mall? am un lapsus?
Invatatorul
20 August, 2007 at 4:03 amCE DE SCRIERI PE AICI :)
evergreen
20 August, 2007 at 3:56 amdupa o terapie prin ras (zambet) am cazut in extrema…sunt bune amandoua…plansul mai rar – rasul intinereste, deci trebe’ sa razi cat mai des ( unii discipoli au seminarii de ras :)) )
unuzero
20 August, 2007 at 3:46 amsau plansul este bun…..dar si el rar??? acum chiar nu mai stiu.
unuzero
20 August, 2007 at 3:00 amterapie prin ras ati incercat? terapia prin bataie cu bate gonflabile? sporturi extreme? sa mancati bomboane de ciocolata? sa alergati dezbracati/dezbracate prin mall?
cred ca rasul este bun, dar rar.
greenfield
20 August, 2007 at 2:46 amAle tineretii valuri….