da' eu cine sunt?

     Si ce mama naibii caut eu aici, acum ?

     E ora 22.28 si eu sunt acasa in pijamale. Am scapat mai devreme, pe dracu’. Asta dupa ce aseara m-am facut praf ( shit- cat de praf ) pe baricade. Jesus! In cele din urma am ajuns acasa ( mi-am sunat un prieten si l-am rugat sa ma ia), dar greu. Fac pauza de bere pana sambata…:)

    Se-ntampla niste chestii. Nu le inteleg prea bine, dar nici nu stau sa le trec prin ( nu-mi vine cuvantul ) strecuratoarea mintii. Am hotarat s-o las balta cu toate. Dap, aici ma refer la relatiile interumane. Am renuntat sa mai astept si sa mai ofer. Oricum ce ofer nu se apreciaza nici cat negru sub unghie si daca primesc sau cer ma simt vinovata. Deci, Evergreen isi baga IAR picioarele in tot ce tine de relatii. Uite-asa! Mama, daca as putea sa traiesc in pustietate ce bine-ar fi. N-as mai interactiona cu toti imbecilii si cu toti cei "restul" si nu as mai suferi aiurea pe teme "inexistente" pentru unii, dar pregnante pentru mine. Nu ma victimizez draga, nu! Si nu ma vaicaresc…e blogul meu si fac ce vreau cu el…

    Am vazut ca s-au inchis niste bloguri…se-nchid unele se deschid altele…si tot asa…lantul slabiciunilor si al slabilor si al castigatorilor.

    O noua obsesie adaugata in playlist-ul meu…Erica Jennings cu It’s a lovely day, grea piesa.

    Tentatii la tot pasul.

Ma enerveaza chestiile astea…nu stiu…viata cu tot ce e in ea. Mama, dar ce ma enerveaza! Intr-un mare hal! Imi vine sa urlu sictir la fiecare 5 secunde, dar ma abtin de dragul oamenilor din jur. Dap, oamenii din jur…ca de nu mi-ar pasa nu ar fi asa de grava deruta asta. Incerc sa ma autoeduc. O sa incerc sa ma desprind de nevoia de a comunica…probabil o sa ma inchid iar in cufarul mintii mele bolnave si-o sa arat precum un canish speriat…stii? nu! nu mai stii nimic din mine…si nici nu mai poti sa le ghicesti…pentru ca ti-ai pierdut harul…

    S-a tras la sorti. S-a facut numaratoarea. Eu n-am fost inclusa…

 

De ce nu ma mira?