e de la vreme

* mi-a fugit un abonat :)))) l-am plictisit…

 

        Am o stare de muribund. Nu-mi vine sa ma apuc de nimic, desi am o multime de nebunii de facut. Navighez pe net in stanga si-n dreapta. Am identitate! Ceea ce e oricum o realizare…dar sunt la fel de leftera ca inainte…

        Sambata o tai spre mare. Destinatie: Eforie Nord ( o voi arde manelistic :)) ). Plec in luna de miere cu mirii…asa am promis asa vom purcede.

        Mi-as roade o unghie, dar am renuntat de ceva vreme la obiceiul asta. Messu’ ma plictiseste ca si toate site-urile. De fapt nu am fost vreodata un fan al netului, dar daca nu am atunci ma apuca pofta de navigat.

        Nu prea functioneaza niste elemente din viata mea. Daca pana acum am fost optimista m-a izbit deodata un pesimism al dracu’ de greu de suportat. S-au adunat si acum dau pe dinafara. Le culeg una cate una si incerc sa le indes la loc, dar nu mai incap. M-au acaparat o groaza de frustrari. Nu-mi plac oamenii frustrati, dar fac parte din ei. Nu-mi merge…nu stiu ce, dar sunt pe cale sa descopar. Simt ca bat pasul pe loc. Ma simt mica si singura. Stiu ca totul tine de mine…dar acest mine e confuz. "Mine" a hotarat sa se lase asa pe val si valul asta nu-i deloc fun. Mi-am dat seama ca nu am mai facut demult chestii amuzante si nebunesti. Imi car trupul la munca si inapoi, mai ies pe cine stie unde, mai plec la o mare si ma intorc la fel. Vreau sa fie fun! Nu stiu, viata in sine…sa se schimbe…

        Am luat o vitamina ca poate-mi revine pofta de viata. In ultimul timp n-am mai mancat…si ma simt slabita…iar berea si tigarile nu-mi tin de foame.

        Sunt nemultumita, deh sunt femeie si asta e concluzia pe care o trage orice barbat…ca-s vesnic nemultumita. Dar ce sa-i fac daca asa e?

        Stateam si ma gandeam ca-s o fire compatibila. Accept in jurul meu aproape toate tipologiile de oameni: narcisisti, psihopati, depresivi, frumosi, urati, egocentristi, invidiosi, terminati, aproape morti, scorpioni, comozi, invingatori, invinsi etc. Am renuntat sa-i mai judec…banuiesc ca fiecare a adoptat o asemenea atitudine pentru ca ascunde ceva…vreo frica. Eu nu stiu in care categorie ma integrez, dar cred ca am din toate si de aceea le gasesc scuze plauzibile pentru prezenta in viata mea. Am hotarat sa nu mai selectez. De la fiecare am cate ceva de invatat…"cum sa nu fac ceva".

        Azi e o zi speciala. Bunicul meu ar fi implinit 83 de ani…imi amintesc de un 1 august cu toata familia, pe vremea cand ne intalneam fara sa ne urim, acum insa nici nu ne mai intalnim…

 

sa ploua!