revolta generala!

 S-au facut numaraturile si au ramas doar cinci cat sa-ncapa la drum lung. Boon asa!

 Mi-am luat doua beri reci pe care le savurez in liniste.

 Am inceput sa sterg din amintiri. Sunt prea multe, prea dureroase de retrait si prea vechi. Am taiat cu foarfeca apusurile si sunetul marii. Voi mai trai altele.

 Nu am inteles cum a decurs numaratoarea. Probabil invins de viciul nervilor s-a cam gresit la calcule, intr-un mod voit. Nu ma pun cu sistemul, nu-i de mine si nici nu am motive intemeiate sa ma mai lupt. Am incetat "colaborarea in ale vietii" inca de cand s-au ales taceri.

 Si recunosc ca ma macina. Ca de nu m-ar macina nu as mai scrie aici de nebuna. Ma macina asa…in general, ca meritam sa mi se puna medalia de "cea mai slaba veriga", meritam sa-mi fie transmisa decizia finala in fata nu cu atitudini.

 Mi le-ai servit pe tava, la rece, in ton cu canicula…de-o frumusete aparte cum iti sta tie in fire si m-au durut cele aruncate, in primul rand ca erau virtuale si apoi ca nu ai asemenea drept de judecata.

 Revolta generala! S-a petrecut ca pe timpuri, numai ca acum eu am fost cea pusa la zid si descusuta…fara drept de apel. Si nu-s o victima…oh, nu-s. Le-am gresit si eu pe ale mele…

  Am invatat sa nu ma mai atasez. In ultimul timp am hotarat ca tot ce nu tine de Sinele meu sa nu se rasfranga asupra mea sau asupra ta. Am invatat sa iert si sa uit, pentru ca altfel mi-as dobori inima in fiece seara cu zeci de intrebari.

  Nu-s buna in luarea deciziilor de "adio", dar toate se invata pana la urma.

  Cel mai teama mi-e de o posibila intalnire. Si atunci am sa indrept spatele si am sa tin capul sus…asa cum m-ai invatat.

 Am terminat una din beri. Ahm, e rece si e gustoasa si imi place senzatia asta de nestapanire de sine.

  Imi cumpar aripi la duzina. Le pun aproape zilnic. Nimeni nu mi le mangaie. Sunt satule si ele sa fie calcate in picioare si eu sa ma ridic.

  O sa-mi cumpar de fier, data viitoare sa-ti rupi papucul in aripa mea!

 

Si e revolta si-n mine! 

Le vars!

Le scurg si le storc pe toate pana ramane limpezimea zilei de azi ( care n-a fost tocmai fericita).

Le arunc, nu! mai bine le dau foc! Fara ezitarea de a ma intoarce sa-mi iau un ultim adio.

 

recapitulez: revolta generala cat sa-ncapa cinci…

Se pare ca vara asta vedem marea separat…

Poate e mai bine asa!