ascult o varianta foarte tare a soundtrack-ului filmului Requiem for a dream si imi fumez nervii…de fapt nu-s nervi…nu stiu ce e de fapt
m-ai mintit! nu e soare, nu sunt decat balti, nori, oameni…
lasa-ma-n pace!
bestie!
oscilez intre decadere totala si refugiu.
am facut o plimbare…scurta. am crezut ca o sa ies din starea asta. am crezut ca o plimbare cu tramvaiul imi va sugruma oftatul. ei bine, nu!
am senzatia ca, de fapt eu sunt moarta. ca doar trupul a mai ramas din mine. ca zambetul este doar o forma moarta a unei simtiri traite de trup.
sa propagam fericirea…care? unde? eu n-o vad nici de-a naibii…nu se arata.
ma gandeam ca o sa descopar o oaza. o oaza unde sa ma scald in infaptuiri palpabile.
visele sunt pentru cei slabi?
5 Comments
Invatatoru
22 May, 2007 at 12:05 pmSupravietuiesc.;)
Invatatoru
21 May, 2007 at 12:28 pmNici acum nu ti-ai revenit.Probabil caci de la vremea aceasta nasoala ce te influenteaza negativ nu ai gasit si tu un pic de soare cu fericire, mai persevereaza.Supravietuirea este o arta.Visele sunt pentru toti.Diferentierea se face prin realismul propagat si dorinte.Sa Fi Iubita.Maine vei fi mai bine.:)
evergreen
21 May, 2007 at 11:22 amtu? :*
evergreen
21 May, 2007 at 11:11 amda, azi ma simt mai bine :)
Invatatoru
21 May, 2007 at 11:05 amMa bucur. :)…>:D<