Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

cetatenii Universului

         Incerc sa ma adaptez in lumea asta. Cateodata, ma patrunde sentimentul firesc de "negasire a locului". Nu ma incadrez intr-o anumita tipologie umana. Sau cel putin nu-mi dau seama. M-am schimbat mult in ultimul timp. Evolutie.
        Ieri, m-am plimbat mult. Mi-era rau si am iesit sa iau o gura de aer. Mi-am cumparat lalele rosii ce stau in glastra alba din dreptul geamului. Si inca doua buchete mari de narcise. Mi-am dorit intotdeauna sa am si eu o gradina a mea cu narcise, asemeni gradinii lui Sandy Belle. Ce mai plangeam la minunatia aia de desen animat.
        Vreau sa plantez si eu un copac. Sa am copacul meu, plantat de manuta mea. Copacul langa care sa ma refugiez in orasul asta plin de alti copaci. Vreau sa gasesc un loc care sa ma reprezinte. Un loc unde sa fug de tristeti. Un loc unde sa ma gasesti ori de cate ori ma pierzi. Un loc unde sa stii ca ma vei gasi cand imi inchid telefoanele. Un loc unde sa stau pe iarba fara sa primesc amenda.
        Nu-mi place televiziunea. E comercial tot ce tine de acest domeniu. Nu mi-a placut niciodata sa ma vand. Si daca ar fi sa o fac vreodata nu vreau sa o fac ieftin iar in Romania se cumpara ieftin orice produs uman. Eu nu-s un produs.
        Nu-mi place durerea de cap ce s-a cazat de vreo cateva zile la mine. Si nici durerea de spate ce ma cocoseaza. Si nu-mi place haosul. Sunt o persoana organizata.
        Vreau sa fac bungee jumping la Vidraru!
 
 

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply
    evergreen
    15 April, 2007 at 3:23 am

    :) multumesc…despre iubire, hmmm…este o poveste lunga si alambicata…primesc iubire

  • Reply
    random4web
    14 April, 2007 at 10:19 am

    Eu cred ca ai nevoie de iubire…

  • Reply
    Invatatorul
    13 April, 2007 at 10:34 am

    Bafta multa si succes in activitatile tale.

  • Reply
    raggio
    13 April, 2007 at 8:53 am

    Sandy Belle:) Îl difuza la 19:00 sau 19:30. Ce mult mi-a plăcut:)

    Zâmbeşte, fluturaş. Toţi avem un locşor al nostru. Tb. doar să-l căutăm bine în suflet.

    Când eram mică, făceam naveta la o şcoală din altă localitate. Într-o zi, mi-am ales un copac mai izolat şi ciudat, de pe drum, şi ani de zile, cât am făcut naveta, a fost copacul MEU. Îl vedeam de 2 ori pe zi, eram tot cu ochii pe geam să nu-l pierd din priviri:)
    Acum câteva luni am fost în localitatea respectivă, dar nu l-am mai găsit. Sau poate s-a schimbat prea mult de-a lungul anilor şi nu-l mai recunosc:(

  • Reply
    emily_the_strange
    13 April, 2007 at 7:49 am

    toti incercam sa ne adaptam :)..depinde cata constiinta de tine insuti ai.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.