Dorm cadavrele-n mormintele reci. Dorm visand la suflete pierdute. Dorm asemeni pruncilor in pantecele Universului. Dorm precum stelele pe timp de zi.
Eu ma trezesc tematoare. E frig. E frig in jur.
Si daca sper la tine, gol, fara niciun sentiment?
Dezamagirea s-a asternut peste mine asemeni unei rafale de vant de mai. Si sade tacuta. Nu spune nimic, dar se citeste pe chipul trecut de mii de ploi.
Azi a plouat mult. Am mers spre lumina. Am mers spre soare. L-am gasit pentru cateva momente si i-am ras. Azi am stat in parc si am inghitit lacoma stropii de ploaie. Am ascultat tunetul si sursurulu caderii ploii pe mana mea. Mi-a udat tigara. Mi-a udat trecutul. Au curs rauri azi.
Ce inseamna sa nu atingi? Sa alergi spre un punct al tau si sa te izbesti de siluete diforme? Sa incepi sa-l creezi undeva in absurdul imaginatiei tale. Sa-i asezi zambet, privire, atingere, chip, dar sa nu-i asezi sufletul. Sufletul sa-i fie liber si tu sa-l implori sa fie al tau?
Inseamna ca nu ai ales bine punctul si ca trebuie sa mai cauti.
As fi vrut sa te invit la o plimbare in parc. Plimbare noctura. Miroase a primavara…si atat!
No Comments