in egosimul sentimentelor mele postez insemnari, desi stiu ca dor
dor al naibii de tare
fiecare atingere a tastei e ca un bici primit cu putere
sunt o sclava
sclava propriilor mele convingeri, sperante, dureri
nimic nu ma mai poate salva, acum
sunt decazuta din dreptul de om
sunt mai jos decat nivelul marii
sunt sub asteptarile mele de om puternic si cu caracter
si tu sezi confortabil in patul tau si-ti vezi de viata ta
eu ma zbat intre moarte si viata
si agonia asta ma ucide cu fiecare secunda scursa din timpul meu
si timpul meu a devenit timpul tau
si eu am devenit tu
si as vrea sa ma urasc asa…sa ma urasc pe mine cu toata pasiunea cu care te iubesc
poate asa as putea sa te urasc pe tine!
No Comments