că finalul vine de la sinele lui putere.
aş fi vrut să scriu ceva interesant, cum că în pragul Apocalipsei am realizat ceva ingenios sau că am avut o revelaţie care-ar schimba lumea, cum că în locul porumbului prăjit am descoperit eu un altceva mult mult mai mişto, dar nu! nu pot să scriu nici de sfîrşitul lumii pentru ca nu-l văd şi nici de 11 septembrie pentru că mi-e lehamite şi niciun documentar n-o să ne releve adevărul. so. am să scriu despre mine că despre mine ştiu să scriu cel mai bine.
măcar de-aş avea bun simţ să pun virgulele la locul lor şi literele mari.daaa, nu! mă încăpăţînez.
am fost la al doilea interviu la pro. acum trei ani mi-aş fi băut minţile de fericire că am călcat acolo, acum, cu mai multă minte şi mai puţin entuziasm pun în balanţă chestii. auzi, eu? să pun în balanţă chestii… eu care mă arunc de obicei… dar nu ştiu dacă pot să fac asta. jobul pot să-l fac. e atrăgător. e despre carte. adică este despre una din pasiunile mele. ceea ce nu ştiu dacă pot s-o fac este s-o iau de la început. să cunosc oameni, să zîmbesc unora şi altora, să mă reapuc de fumat de dragul socializării, să depăşesc tentaţiile, să lupt şi să învăţ, să lucrez în gălăgie, să-mi pierd libertatea de a fugi la mare într-o zi ploioasă, să pot să beau mai multă bere joi seara… mhhmm. si totuşi, e PRO! mama mă-sii de şansă. ai grijă ce-ţi doreşti că vine la tine cînd te aştepţi mai puţin sau cînd eşti cel mai puţin pregătit… eu sunt cea care poate confirma chestia asta.
o s-o fac! o să merg la jobul ăsta, dacă trec de ultima probă. şi-o să învăţ. o să învăţ să fac şi editare şi regie şi-o să fac multe chestii c-o să dorm mai puţin… da! şi fotografii şi photoshop şi regie şi editare şi pictură şi cărţi. nu e vorba că-s indecisă, ci doar că vreau să le fac pe toate ca să nu pierd timpul. timpul e ireversibil şi asta nu-i o noutate şi mîine ne trezim cu laba gîştii şi adio…(pt bărbaţi – laba gîştii = riduri)
o să le cer mulţi bani. sau nu! niciodată nu am ştiut să cer bani, deşi îmi repet ” o să le cer mulţi bani!” şi prietenii repetă cu mine ” să le ceri mulţi bani!”. şi tot aşa şi tot fără bani sunt… eu o să mor săracă…
ăştia de la myband iar au schimbat data şedinţei. pfuaaa. azi cînd eram pregătită să străbat oraşul pe jos.
red hot sunt cei mai tari şi acum mă duc să-mi prăjesc cartofi.
sunt în balanţă şi cîntăresc sentimentele. nu-i aşa uşor s-o iei de la început, oricare şi oriunde ar fi ăla. nu e aşa uşor …
7 Comments
tuvia
12 September, 2008 at 12:22 pmah am mancat si eu cartofi ieri..forbidden fruit..am baut si bere…sunt tot shomera, the end of the world nu mai vine o data? :))
james crissilv
12 September, 2008 at 11:10 amLaba Gastii numai barbatii o fac. La femei nici vorba.
Mult succes. E un pas inainte
o zi minunata iti doresc
Rusoaica
12 September, 2008 at 2:22 am:( nici eu nu stiu ce sa fac (
m-ai facut si pe mine sa scriu cateva randuri :)
piticugras
11 September, 2008 at 11:37 amce editare mah? photoshop sau video? cauta de scrie-mi. sa vedem…
steauadediamant
11 September, 2008 at 10:38 amMult succes!
Ai grija cartofii au multi carbohidrati.
:))
evergreen
11 September, 2008 at 4:27 amda. nici nu stiu daca sa ma bucur sau sa mai stau in cumpana. sa nu amortesc…:) de la socializare nu, da’ de la tigari au murit :P
lollitta
11 September, 2008 at 4:25 amlas ca de la prea multa socializare n-a murit nimeni :)
daca tot iti doreai odata, poate ca-i bine c-a venit. asa nu ramai numai cu dorul