Ma vei regasi mereu intr-o amintire acunsa undeva.
Si timpul trecut si calendarul atarnat si harta pe peretele galbui…da! am fost acolo candva. Pe drumurile acelea m-am ratacit nostalgica, melancolica si poate chiar si zambitoare, dar mereu constienta de lipsa ta.
Am visat inmormantare. Of, s-a petrecut demult cand ai decis sa pleci, stingandu-te fara nicio avertizare.
Ma doare ca murim cu totii. Murim, desi inca suntem vii, suntem trup. Mi-e cald. Sunt satula de cola si tigari. Si de bere m-am saturat. Stii? Uneori sunt atat de satula incat nicio noutate a gandului nu ma mai ridica.
Si m-as catara pe stancile din vis. Ca o luptatoare. Si as invige adanc urma triumfului meu. de dor sunt satula. Nu ma mai vrei. Nu ma mai doare pentru ca-s impasibila.
Am o stare de inconstienta previzibila lunii ianuarie. Parca-s taratoare. Nu ma vad nicaieri. Iarba-i prea inalta…vezi ca ma calci daca nu esti atenta(a). Si m-ai calcat de-atatea ori incat nu ma mai tem de greutatea ta. M-ai calcat si atrecut diafana pe campul asta gol. Nu-mi mai miroase a nimic libertatea. Candva, avea un miros si o simteam la atingerea…acum…nu!
Si ma afund in viata asa cum ma las pe spate in cada plina de spuma. Ma ridic umeda cu parul cazand suvite pe umerii dezgoliti. Ma afund si sunetul apei imi invadeaza timpanul. E bine sub apa…desi habar nu am sa innot. Unoei parca ma inec. Este ca si cum ai am cazut prada nisipurilor miscatoare. Si ma lupt cu indarjire, dar nu-i nimeni sa-mi intinda un fir de ata de care sa ma apuc. In disperarea luptei revad ce am avut candva. Si plang. Plnag mult cu sughituri. Umplu perna de zvagniri.
Imi place sa calatoresc cu tine. Atungi sunt fericita. Atunci cand te strang de mana. Atunci cand ma simt in siguranta.
Mi-e rau. N-a intrat tigara. Am bagat-o fortat lipsita de orice urma de expresie. Si vremea devine vreme de ianuarie. Mi-era dor de frig. Ies in lumea, desi nu am absoluti niciun chef de figuri de mult sterse…
1 Comment
aleahim
29 January, 2007 at 10:12 ame bine cand sentimentele dureroase iau forma literei si manjesc o suprafata alba..nu le-ar sta nici lor bine acolo unde sunt,in interior,nici tie..sa lasam lucrurile sa-si urmeze calea dupa ce se vor fi intamplat deja.
:)..e si inecul o forma de trecere in alta viata..deci inainte cu visul!