Firescul si nefirescul clipei. Naivitate nascuta din pura intamplare. Inocenta pe chip de tanara virgina. Si zambet impacat cu sine. Poate o rochie de un alb ceresc, cateva flori de camp in parul auriu si niste maini lungi cu degete bine conturate si forma unghiei cat mai feminina.
(Daca as putea sa schimb ceva la fizicul meu… as schimba 2 elemente: mainile si profilul)
Si duritatea iernii si ceata deasa ma arunca-n casa de-o caldura neplacuta. Miros inchis de furii adanci. Refugiu in munca. Un chip gripat si o voce la telefon. Toate-s scurte, de la zi pana la amintiri. Toate se scurteaza pentru ca noi ne miscam prea repede.
Si nu incep filozofii. Fara a ma scuza imi etalez deschis sufletul. Se prevede un an mai bun si se prevede un plan magic ce va aduce zambete. Numa’ de mi-ar reusi toate propuse.
Nu am timp sa citesc un ziar. Jur! Nu am timp nici de o revista in trend sau de un editorial pe gustul meu din 24 FUN sau 7 Seri ca tot si-au schimbat formatul. Nu am timp nici sa citesc bloguri, dar sa mai postez?
Uite mi-am rupt din cotidian. Refugiu discret pe o pagina de net. Cine-ar fi crezut ca va ajunge cel mai drag confident al meu? El si voi. Voi ce ma cititi. Voi ce v-ati abonat la aberatiile mele, uneori prea siropoase, alteori aruncate din strafundul unui suflet frustrat sau un trup plin de dureri si cateodata…doar asa…insemnare…si atat.
Ma tot visez in o groaza de ipostaze si le tin minte. A doua zi iti povestesc de-a fir a par toate povestile ce le traiesc noaptea.
Mai nou…am discutat despre viata de dupa si despre deja vu. Colega noastra de la psihologie a avut o explicatie ciudata asupra acestui fenomen…deja vu este o asociere de imagini sau ceva in genul, dar care nu se aplica la persoane pe care nu le cunosti. Gresit! Eu zic asa…deja vu ai atunci cand sufletul se plictiseste de trupul tau si colinda pe cararile viitorului. Tu dormi si el zburda.
Si ceea ce m-a pus pe ganduri…se zice ca inainte sa te nasti aci, pe Pamant iti alegi singur viata pe care vrei s-o traiesti.
Remarca mea " atunci am fost un bebelus tare prost!" Acum cand ma disec in fata ta imi dau seama ca am dat "cix", dar ca nu-s de condamnat. Sunt un caz fericit in comparatie cu alte cazuri. Si in comparatie cu mine, de acum cativa ani ma mandresc cu o fire perseverenta si ambitioasa.
Firescul si nefirescul le tratam ca atare. Cu sau fara stelute sau comentarii, noi bloggerii ne insiram zecile de ganduri si ne taram agale printre randuri. Recitim, cand avem timp si retraim ce aveam candva.
Firescul meu de a fi. Chip palid in bataia nervoasa a vantului de iarna. Imi place vinul fiert cu scortisoara. Lost are mana buna, iar Artes face niste clatite dementiale. Am uitat sa gust din ele, dar are si el mana buna. Eu si Cioby lenevim. Firescul gestului cu care eu si Cioby lenevim in fata oamenilor nostri.
Maine am o zi plina. La fel de plina ca si cele de pana acum. Daca ar fi goala ar fi prea goala prentru firea mea energica.
Daca as fi miliardara as sta. De fapt as calatori, as profita de tot ce-mi pune lumea la picioare si as culege din toate. Si as ajuta cu drag. Si as citi toata ziua, as face cursurile de fotografie si de pictura si de pian. As merge mai des la teatru si as incerca sa vad toate filmele siropoase la care sa plang cu batiste de matase si vin rosu vechi…si o prietena draga langa mine…
No Comments