Secvente

neputinta unei aripi

     La un metru sub pamant.
    Am cazut. Sunt ascunsa. Nu exista nimeni in jur care sa-mi scuture pamantul. Il am peste tot, in ochi, in gura, in mine, in unghii. Racai sa ies. Nu pot!
    Sunt la capatul tuturor limitelor impuse de sensibilitatea umana.
    E aproape imposibil sa zbori cu o aripa franta.
    Simt cum imi fug toate.
    As vrea sa pun o pauza. In tot acest timp as vrea sa atipesc pentru vreo 5 zile, apoi sa ma trezesc sprintena si gata de drum- cu ambele aripi sanatoase.
    Trec prin cea mai grea perioada…de pana acum si sincer nu cred ca fac fata singura. Mi-e dor de mine si de gandurile mele. Mi-e dor si ma doare fiecare amintire, ma doare constienta timpului trecut si ireversibil.
    Nu pot sa renasc ce-a murti odata…
 
    Si ma injunghie mii de ace in cap…

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply
    evergreen
    1 December, 2006 at 1:21 am

    :)) multam ma nonentity :)) pooopik dulce

  • Reply
    nonentity
    30 November, 2006 at 11:16 am

    chiar asa limbricule – mue! :))
    pup fata mea

  • Reply
    evergreen
    28 November, 2006 at 8:55 am

    @* marsh de aici!

  • Reply
    *
    28 November, 2006 at 7:00 am

    mori!

  • Reply
    cineva care s-a regasit in
    28 November, 2006 at 6:46 am

    De unde si de ce atata deznadejde pe chipul si sufletul tau?

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.