despre frunze si alte nebunii

     Ca e sambata si eu sunt la munca nu e un lucru nou. Gravitatea faptului ca Sarbatorile sunt aproape si eu sunt leftera ma determina sa lucrez cat mai mult. De aceea pierd timpul pe blog. Lenea este cucoana si somnul precum si ochii carpiti duc spre a doua cana de cafea…fara permisiunea medicului.

    Luna noiembrie ma surprinde. Caldura si soare asa cat sa dau un rand de haine jos. Ce ma supara este comunismul si urbanismul populatiei capitalei. Dupa ce ca se circula ca in NY se sigileaza astia in autobuze de-ti vine sa le crapi capul sau sa alergi pana la serviciu. Si asa as fi facut daca biroul nu s-ar afla prin Pipera. Mai si daca mai urca si doi trei ce-s certati cu apa si sapunul ala esti. Cobori cu stomacul aproape iesit prin esofag si te multumesti cu o injuratura adresata tuturor. Da’ sa urci in troleu, metoda de deplasare a babacilor. Moamaaa…te plezneste o duhoare de pensionar incat iti vine sa imparti deodorante in loc de amenzi. Si nu domne’, geamu; tre sa stea inchis ca-i ingheata chelia aluia de s-a asezat confortabil pe locul lui si tu stai ca bou’ inghesuit simtindu-te ca o sardina. Ce-i de facut. De asumat raspunderea pentru cele petrecute, de inteles ca-s nascuti in perioada comunismului si de sperat la un miros mai placut.

    Partea cea mai frumoasa a zilei este atunci cand merg de la metrou spre birou. Culori ce pica din cer la fiecare adiere blajina a vantului si poteca de runze care-mi gadila fiecare miscare. Teama de a nu calca intr-un cacat apare instant asa ca ma rezum la a privi. Si e frumos ma. In ciuda tuturor e frumos. Si mie care nu-mi placea toamna.

    Promenada pe bulevard la brat de cavaler. Si ganduri libere. Nu am chef de cluburi, iarba, dezmat. Liniste si bucuria lunii noiembrie. Luna scorpionilor.

    Si…Bucurestiul e frumos toamna, mai….

    Aaaa si plec la munte in decembrie :)

    Sa vina fulgii de nea…