Scrisoare catre cei care…
Sunt o persoana puternica. Sau cel putin asa imi place sa cred. Exceptand momentele cand sun la 3 dimineata plangand, cand simt nevoia de oameni si de un umar, ma descurc singura sau asa imi place sa cred.
Cel mai aiurea este sa te simti exclus. Cel mai aiurea este sa te simti singur cand ai nevoie de oameni in jur. Cel mai aiurea e sa iubesti si sa primesti suturi in fund. Zi de zi. Cel mai aiurea este cand vad ca ma zbat pentru toata lumea din jur si cand sunt lata la pamant, mi se intoarce spatele sau mai grav…nu contez.
Cel mai naspa este sa te cred prietena si sa nu-mi fii.
Sunt singura in viata asta. Singura si plina de noduri in gat si lacrimi ce stau sa-mi cada. Sunt singura si-s plina de spini si depresii.
Sunt singura in casa.
Am ajuns un nimic in viata tuturor. Timp de reactie prea lung. Timp nu e. Timp mort nu am. Numai lacrimi ce se scrug odata cu secundele. Si daca n-as avea sperante nu as avea dezamagiri. Si daca n-as visa atata viata s-ar simplifica. Sa traiesc dupa o zi pe alta si sa nu-mi mai pese. Sa uit tot. Sa traiesc singura si sa am curaj.
Nu mai calc la facultate. Nu mai am vise. S-au rupt toate. Sunt singura si fraiera ca ma mai zbat aiurea pentru nimic. Sunt un nimic, un ghem de ate incurcate, un mar stricat, o gutuie plina de puf si prea incecacioasa. Sunt goala. Sunt suflet. Sunt ca o frunza arsa. Sunt ca un fum impins cu pofta din plamanul bolnav. Sunt dezamagita…de toti!
Am auzit ca la mare se face plaja…
2 Comments
evergreen
5 October, 2006 at 10:24 amsi eu nu am apucat sa-i zic la revedere :(((((
Amoral
5 October, 2006 at 2:17 amDa, se face.
:)