Din categoria intrebari stupide:
” De ce?”
” La ce te gandesti?”
De ce am blog? Ca sa ma vars. Intrucat nu-s asa de capabila si de rebela precum imi place sa ma cred am un jurnal, on line (comoditate) in care imi arunc toate gunoaiele de ganduri ce zac nespuse. As vrea sa am uneori curajul si nepsarea momentului si sa vars fata-n fata. Poate asta e dovada unei ipocrizii, unei temeri, dar e dificil sa vorbesti fara sa ramai cu ideea ca l-ai facut sa sufere. Si iata-ma plina de mii si mii de idei, ganduri duse la extrem si trecute prin despicarea hipersensibila de care sufer in ultimul timp. Incep sa ma intreb daca nu cumva blog-ul asta imi subtituie o bucata din curajul de a-mi spune impresia.
De obicei spun. Si aici ma cenzurez pentru ca sunt cunoscuta. Si aici ma cenzurez pentru ca e un blog public. De ce-l vreau public? Nu stiu, pur si simplu dau sa apara la prospaturi si apoi citesc comentarii, daca sunt si apoi ma disec pana la epuizare.
Am atata dragoste in mine acum…Zace, zac si eu cu ea. Prefer sa adopt atitudinea: “nu-mi mai pasa draga de X, are viata ei/lui si gata!”, cad de fapt ma macina gandul ca eu am fost data la o parte.
Si m-am saturat de oameni slabi si egoisti. M-am saturat sa fiu legata, sa-mi simt picioarele si sufletul in lanturi, sa trebuiasca sa iert pentru ca asa e mai bine, sa fiu comandata si sa nu fac nimic…din drag. Si iata-ma intrebadu-ma de ce mama naibii am un blog trist, dupa spusele unora, de ce iau Xanax-uri (am renuntat la tratament si nici asta nu am facut-o ca am vrut eu)????
Atunci sa nu ma mai intreb de ce vreau liniste si intimitate! M-am saturat de ochii ce ma urmaresc. M-am saturat de incapabilitatea vostra de a-mi lasa fobiile in pace. Oameni buni, nu-i vina mea ca nu-s absolut normala, cu o viata rupta din filme, cu zambet si zulufi liberi, fara pic de cosuri.
Despre mine…le adun, le disec, mai arunc din ele, ca astea-s prea vechi, astea prea durerose, astea-s prea umede, inca…raman eu, dezgolita in moment. Numar tic- tac-uri si nu ma satur.
Si nu visez decat la un somn linistit. Alb si gol. Fara sa visez aberatii la care sa ma gandesc a doua zi.
Sunt plina de furii si remuscari. Am tot timpul senzatia de plin in stomac…
No Comments