Vinovata de suferinta altora. Vinovata ca am taiat aripi tocmai cand au prins curajul zborului. Vinovata de nesansa momentului. Vinovata ca m-am nascut, ca am crezut, ca am sperat, ca am cedat in fata sortii. Viata nu e blanda cu nimeni, iar noi, exageratii, o transformam intr-o mare drama. Uneori am impresia ca blog-ul asta ma determina sa ma deprim si mai mult. Si iata-ma vinovata in fata tuturor. Nimeni nu intelege ca a fi intotdeauna la mijloc provoaca ruperi. Cordonul ombilical ce lega viata de moarte s-a desprins. Fiecare e liber sa-si urmeze drumul. Fiecare om cu nebunia lui. Fiecare om are dreptul la libera exprimare si la libertate, insa libertatea mea nu ar trebui sa-ti ingradeasca zambetul. Ciudat, sunt o fiinta rea. Am baut din pocalul plin de venin. Nu ma mai pot trezi. Nicaieri nu mi-e bine. Nicaieri nu am un camin al meu. Vreau si eu un loc al meu. Unde sa ma simt in siguranta, protejata de tot si toate. Mi-e atat de frica de ce presupune un viitor. Mi-e atat de frica …
Offf, ma sting!
Vinovata ca te ranesc. Nu am vrut asta. Vreau sa raman singura in lumea mea imaginata. Vreau sa nu fiu nevoita s recladesc nimic. Singuratatea nu raneste decat un singur om…pe cel care o traieste!
M-am saturat sa ma simt vinovata…m-am saturat!!!
No Comments