Am mai scris o insemnare azi-era de bine.
Acum, lucrurile s-au schimbat, prefer sa tac si sa-mi planuiesc viitorul. Prefer sa adopt singuratatea ca fiind unicul meu aliat de baza. Oricum nu am pe nimeni. Oricum nimeni nu ma intelege. Oricum sunt o nebuna, mincinoasa, nenorocita pe care oricum nu ai vrea s-o mai vezi vreodata.
Planuri? iluzii desarte si sperante faramitate in vis. Nu mi-e bine nici asa, insa macar ma ranesc numai pe mine.
Sambata am sa plec. Singura. Departe de lume. Am nevoie sa uit si sa sterg cu buretele.
Stiu deja unde am sa ma duc. Nu am mai fost demult acolo.
Imi pare rau daca v-am facut sau va voi face sa suferiti. Imi pare rau ca s-au schimbat elemente esentiale in mine. Ce a fost odata pur si plin de viata a murit. Sa renasc mi-e imposibil. Sunt un simplu muritor.
adio…
am ramas singura…
2 Comments
evergreen
16 August, 2006 at 2:46 amnu vreau sa mai stiu nimic…nu vreau decat sa mor…fara niciun regret.crede-ma ca sunt slaba in fata durerii…
Artes
16 August, 2006 at 1:51 ampacat sa vezi atata durere si nesansa….ai grija de tine si de viata ta…cand spun ca iubesc sunt destul de matur sa o insusesc…..oricand..orinude..stii…..!