Sunt niste pasi pe care trebuie sa-i parcurgi atunci cand pierzi pe cineva, si nu neaparat daca moare. Si o despartire poate fi tot ca o inmormantare pentru ca se ingroapa sentimentele si se scot amintiri vechi, gen poze la care te inchini, asemeni unui mormant. Revenind la pasi, eu sunt la primul: negarea.
Desi am acumulat experiente de genul si ar trebui sa stiu cum sa ma comport si cum sa nu ma comport de fiecare data e din ce in ce mai greu, pentru ca de fiecare data sper sa nu mai fie.
Azi unii oameni vor rade si vor petrece, altii vor zace intr-o agonie nostalgico-blegoasa pentru ca e final de august, altii vor ciocni sampanii de Sf Alexandru, iar eu voi astepta. Desi asteptarea (licaririle, le spun eu ) nu-s benefice, in pasul intai se aplica… se aplica acel vis cu ochii deschisi ca poate se va realiza ceva, un miracol.
Negarea!
Mi-am luat timp pana luni. Pana atunci imi permit sa-mi agonizez prezentul si sa-mi reneg destinul si sa-mi urasc pasii prin viata. Pana luni mi-am dat voie sa plang (cu ochii si cu sufletul) si sa uit cum se zambeste. Pana luni imi permit sa fiu schimonosita si cu fata sparta in bucatele de durere. Pana luni sunt in transa.
De luni imi reiau viata. O iau de la un alt inceput, infricosator de fiecare data… inceputurile dor si te entuziasmeaza. Imi iau planurile de la capat si adio de la vechi.
Azi unii au iesit invingatori si isi pot sorbi fericit din cupa vietii. Azi altii stau pe un bloc si isi calculeaza viata, altii renunta la ea, altii si-o pierd din netentie… eu o dau la o parte.
17 Comments
jack
2 September, 2008 at 12:39 pmbine. in cazul asta go ahead: cioco, bombon and all the chemicals X + something nice&pretty and she was born: brand new evergreen!
evergreen
2 September, 2008 at 12:07 pmeu imi permit ceva calorii :P
kosmin
2 September, 2008 at 11:13 amTotusi, cred ca Sf.Alexadru este o sarbatoare catolica, nu ortodoxa.
jamescrissilv
2 September, 2008 at 7:30 amAm observat ca ti-ai schimbat headerul, avatarul. Schimbari. Rezultatul unei schimbari interioare in plan sentimental.
Da prima faza este negarea. Si este importanta si durata ei. Apoi a doua faza…astept sa vad prin ce vei trece…
o zi minunata iti doresc
jack
1 September, 2008 at 11:59 amCaloriile nu sunt solutia :P
-j
evergreen
1 September, 2008 at 9:04 amspaghete :P si gratar cu piure… :) si zambesc
flo
1 September, 2008 at 9:03 amtime’s up. what are you doing? :)
jack
1 September, 2008 at 7:00 amtine bine.
Se poate.
evergreen
1 September, 2008 at 4:16 amma tin. ma tin bine.
jack
1 September, 2008 at 4:15 amTine-te bine cu dintii de bordura balconului.
Asta e tot ce pot sa iti zic.
Strange din bordura pana cand o sfarami iar .. intr-un final vei vedea ca se poate sa rupi si din tine -> restu.
-j
evergreen
31 August, 2008 at 8:39 amde luni incolo cine stie? mai am timp. o s-o iau de la capat :P. greu, dar nu imposibil.
flo
31 August, 2008 at 8:36 amsi de luni incolo?
evergreen
31 August, 2008 at 1:45 amrusoaico… sunt un munte de optimism :)
ilka – niciodata nu-i devreme si nici tarziu…
Anda – nu ma ajuta micile sperante, prefer sa fiu surprinsa
AMY – asta a fost o surpriza :) mi-e dor de tine rau de tot!!!
Amy
31 August, 2008 at 1:08 amAdor sa-ti citesc blogurile….. is my little treat…..intr-o lume in care nu te potzi exprima si exterioriza in limba ta, e un deliciu cand potzi citi si simti gandurile unui vechi priten… mi-e dor…..
Anda
30 August, 2008 at 11:03 amEu inca sunt in starea: si poate se va realiza ceva, un miracol…Pacat de inceput altfel…
ilka
30 August, 2008 at 5:13 amnu e cumva "luni" un termen prea generos?
Rusoaica
30 August, 2008 at 5:12 amatunci plangi daca doar astfel poti merge mai departe… de parca daca ti-as spune sa nu plangi nu ai face-o – maine va fi mai bine, iar poimaine si mai bine!