Daca te-as invita sa atingem norii ai veni?
Daca ti-as saruta lobul urechii te-ai cutremura?
Daca ne-am arunca in mare, ai avea curaj sa uiti?
Daca iti jelesc zambetul, imi vei mai zambi vreodata?
Nu stiu ce se petrece, uneori as vrea sa-ti patrund in gand si in trup si sa disec fiecare particica. Ma dor toate, ochii tai tristi, vlaguirea si paloarea ta, parul tau ravasit, barba ta, mana ta tremuranda, gura ta seaca. Urasc … ca am ajuns aici si ma simt atat de inutila si de neputincioasa incat uneori as vrea sa renunt la tine, din pur egoism, sa vezi ca sunt si eu acolo, sa te doara si pe tine.
Am terminat ” Nunta in cer”, nu am ce sa comentez pe marginea acestei carti, nu mi-a ramas decat gustul amar si imposibilitatea idilelor.
Din nefericire, uneori, iubirea nu este de ajuns.
Nu ma pot bucura de nimic, nu mai au rost toate in jur daca nu te am pe tine, sa ne bucuram in doi asa cum obisnuiam.
Imi e atat de dor de noi incat lipsa ta ma face sa te urasc si sa te iubesc de moarte. Imi e atat de dor incat as musca din tine si nu m-as satura in veci. Imi e atat de dor incat te-as palmui zilnic sa ma vezi.
Nu-m ramane decat sa astept si poate sa renunt … uitarea isi va pune amprenta si pe mine, doar sunt un pion in jocul sortii.
1 Comment
Puiu'
6 June, 2006 at 11:37 amDaca ai sti cat ma doare ca sunt asa de ceva vreme, ma schimb usor,usor….o sa redevin Puishorul tau! Iti promit..:)
deabia astept marea, si tot ce va urma si va fi alaturi de tine! somnik ushor si vorbim maine ingerasul meu! TE Iubesc mult rau de tot ….tremur!