Ultima poezie . Ma obisnuisem cu pilde .
Azi, una din zilele in care melancolia si decaderea si-a pus amprenta pe chipul meu.
Penibila, cam asa m-am simtit azi in mijlocul unei cafenele de lux, par
ravasit, no make up, pix rosu pe tricou bleu, adidasi … ma dusesem
sa-mi ridic iubitul de la munca uitand ca azi (ieri) e miercuri, zi de
cantare. No way! Cat de mica as vrea sa fiu acum, cat as vrea sa fiu
maro precum parchetul, sa ma scurg pana la iesire. Sunt fix in fata
barului, cap de lista, cireasa de pe tort, inconfortabil … sa nu-l
penibilizez pe el . Si tipul din trupa care canta e fratele unei foste
colege de generala. Ce mica e lumea tocmai azi!
Uite-ma stand la masa cu
redactorul de la Coffee Break si roseata din obraz nu-mi trecea, noroc
ca mi-a agatat ciocolata calda s-o traga in poza. Nice tipul.
redactorul de la Coffee Break si roseata din obraz nu-mi trecea, noroc
ca mi-a agatat ciocolata calda s-o traga in poza. Nice tipul.
Acu 2 minute am trecut in revista blogurile favorite si am aflat ca exa
mea prietena a avut accident . Ce mod de a afla? Ce departare … ce
tragic, ce a mai ramas ? Un gol imens in noi.
Adio luna mai …
Azi sunt din nou vinovata … vinovata in fata consecintelor altora,
vinovata de alegeri din trecut si de reprosuri din prezent. M-as fi
plimbat ore intregi prin intuneric numai sa nu mai aud !
1 Comment
PuStoAik
1 June, 2006 at 1:09 amHey… nu mai fi asa dura cu tine.