” Cand stralucesc sub roua rece
Carari de soare pline . “
Intr-o zi poti face atat de multe . Examen, servici, prieteni, promisiuni.
Caldura mare, chiar si pentru mine ce traiesc o idila cu vara in fiecare an. Mi se pare ca e prea cald prea repede, nu mai am nici haine, ar trebui sa mai aiba putina rabdare.
Am terminat Maitreyi . Acum imi dau seama cat de superficiala eram eu in liceu, uitasem tot … si este o poveste atat de dulce si de cruda …
Nu am o idee anume pe care vreau sa merg in insemnarea asta. Mi-am dat seama ca inca mai posed o doza de farmec care face capete sa se roteasca, ceea ce este bine pentru ca oricum ma gandeam ca am ramas in pana de sarm.
Bucurestiul e plin de nebuni . Incepand cu sacii de rahat asezati la coltul strazii, nebuni cu chef de agatat, dar intr-un mod vulgar si prea obraznic, doamne ce te opresc la trecere sa-ti povesteasca de pisica moarta acu doua luni, calcata de un dobitoc. In fine, ar mai fi de adaugat o groaza de patanii, dar cea mai amuzanta este cea cu tipul care se urina la un colt, undeva in semiintuneric si vazandu-ma ca trec si intorc capul a inceput sa-si zbiere scuzele . Ma binedispun incapabilitati de genul, nu stiu de ce, dar nu vad Bucurestiul altfel, cu toate ca mi-as dori o schimbare . Se pare ca s-au apucat sa repare stradutele laturalnice.
In mine, ca in Bucuresti, dar nu vreau sa ma intristez.
Iert, uit, sterg cu buretele sper la o alta viata, la o reincarnare in ceva mai curat, insa pana atunci ma resemnez cu mine insami si cu cei de langa si ma avant increzatoare in viitor.
No Comments