” Liceu cimitir
Al tineretii mele
………………….
In lume m-ai dat
In valtorile grele “
La Facultate nu poti lega prietenii . Iti poti face cunostinte , cel
mult amicitii , dar prietenii in nici un caz . Te poti folosi de vreun
coleg … cand ajungi la facultate si nu e nimeni din bisericuta ta ,
te asezi langa unul din colegii pe care nu-i stii dupa nume , dar cu
care ai schimbat trei vorbe pe parcursul a doua semestre . Scopul e
reciproc si el la randul lui se plictiseste singur in banca mare ,
inconjurat de zeci de fete cunoscute de pe mess iar tu pentru el esti o
trecere mai rapida a timpului , un motiv de amuzament in gand , o sursa
de barfa .
Poate nu mai esti atat de
inocent incat sa crezi in eventualele compromisuri , in favoarea ta ,
in favoarea lor . Poate nu mai are rost sa te mai chinui , poate pur si
simplu te-ai saturat sa merite .
inocent incat sa crezi in eventualele compromisuri , in favoarea ta ,
in favoarea lor . Poate nu mai are rost sa te mai chinui , poate pur si
simplu te-ai saturat sa merite .
Ciudat , initial am crezut ca se poate . Contrar gandirii mele … cu
cat inaintezi in varsta cu atat iti este mai greu sa te atasezi . Raman
la legaturi mai vechi , de pe timpul liceului , pe cele noi le trec la
amici si le mai acord sperante .
Pacat , chiar am crezut ca se poate . Am ajuns sa ma simt ca un
personaj construit de Zola , o banda … oameni fara curaj de exprimare
, fiecare isi spune parerea despre celalalt , asta pana cand acel ”
celalalt ” apare , atunci totul se sterge si ramane prietenia .
Eu le spun , verde-n fata , dar degeaba …
No Comments