A pierde un prieten si inca a mai vorbi despre el de cate ori te intalnesti la colt de bloc . A nu uita in veci . A gasi scuze si a judeca . Amintiri ce leaga suflete , dorinta de renegare , timp trecut de partea mea , lupta cu nimic , trecut sters franturi si raze de aur .
Multi am fost … putini am ramas . Macar astia ( 2 ) care suntem sa ne iubim cu mai multa insufletire , sa conturam amintiri , sa zambim pentru 3 , 4 si chiar 5 desene colorate in portocaliu .
Nu am cum sa uit . Am sa port intotdeauna cate un bob auriu de gand ofilit de dor pentru fiecare om ce a facut parte din viata mea si oricand , oriunde , oricum ne vom revedea sunt sigura ca imi vor tremura genunchii de emotie .
Mi-au ramas fotografiile , servetelele scrise undeva printr-un bar , agende pline de cuvinte , melodii pe ritmul carora obisnuiam sa plangem in grup , amintirea zambetului de 6 dimineata , drumul spre liceu … toata adolescenta mea , toate cararile , drumul prin padurea uneori moarta spre maturitate . Mi-au mai ramas si ranile calde , dorinta de razbunare si stropul de rautate , dar le ignor asa cum ignora si ea sentimentul .
Am sa tot traiesc in lumea mea . Am sa iubesc in continuare . Am sa dansez cu marea … si n-o sa-mi regret alegerea … acolo ma trage sufletul , in lumea mea .
Cele doua versuri de azi le am din poezia ” Mama ” :
” Cum c-a-nflorit la noi maslinul ,
Si c-ai albit mamuca , ai albit . “
2 Comments
emily
9 May, 2006 at 12:17 pmpoate ca prieteniile sunt menite sa se termine mai devreme sau mai traziu..pt ca amintire persoanei care o data a facut parte din viata ta sa fie intensa si asemnea unui mit..si pt ca semnele care le’a lasat in tine sa fie atat de adanci incat sa nu o poti uita nicicum
lostinmylife
8 May, 2006 at 12:13 pmtoate panzele sus…bine ca am mai ramas si 2…priveste partea plina a paharului