De-abia plecasesi. Te-am rugat sa pleci.
Te urmaream de-alungul molatecii poteci ,
Pan-ai pierit , la capat , prin trifoi .
Nu te-ai uitat o data inapoi .
Ti-as fi facut un semn , dupa plecare ,
Dar ce-i un semn din umbra-n departare ?
Voiam sa pleci , voiam sa si ramai .
Ai ascultat de gandul ce-l dintai .
Nu te oprise gandul fara glas .
De ce-ai plecat ? De ce-ai mai fi ramas ?
2 Comments
Cristina Toma
26 May, 2016 at 8:30 amE singura poezie pe care o stiu pe de rost :)
Thought
6 May, 2007 at 11:03 amDoamne, cat de trist!De ce oare si-or confectiona oamenii tristeti? Nu-s de ajuns cele reale?