fool's in love

E atît de diferită lumea. Azi mai ciudată decît ieri şi mîine va fi un SF. Ce e ciudat este că nu mă sperie deloc şi nici nu mă văicăresc pentru asta.

De fapt am deschis pagina mea ca să scriu cu totul altceva, dar se mai întîmplă să ratezi începutul şi să te pierzi în alte amănunte.

 

Bună, sunt Rox şi sunt tot şomeră, dar începe să-mi placă. Din toamnă mă înscriu la cursuri foto şi de regie. Şi în scurt timp încep să lucrez cu Jules la un proiect care va fi genial şi pentru care vom avea nevoie de investitori aşa că staţi pe aproape.

 

Proşti îndrăgostiţi. Rîd pentru că ştiu că unii se cred cu mulţi paşi înaintea mea, dar tăcerea nu înseamnă pace. Rîd pentru că ştiu că sunt în urma altora, dar mă bucur că mi se bătătoresc cărările. Rîd pentru că suntem la egalitate şi rămînem aşa pe durată nedeterminată.

 

De ce amintirile devin diafane odată cu trecerea timpului? Şi nici nu mai au haz? Şi de ce de la o anumită vîrstă devenim intrasigenţi?

 

Proşti îndrăgostiţi. E vorba de karma, uneori şi de pură iubire, alteori. E vorba de complot astral şi de acatiste aruncate spre cer. E nevoia de nevroză şi criza timpului ca lumea să se aşeze ca într-un vals. Apoi urmează liniştea. Numai că de data asta mi-am promis să nu mai întorc privirea în nicio parte – nici a mea şi nici a ta, ci doar către tine.

 

Proşti îndrăgostiţi… o să facem un copil şi-o nuntă ca-n visele noastre de zi şi de noapte. O să ne iubim poetic şi teatral şi artistic şi uman şi stupid şi neştiutor pînă nu ne va mai rămîne seva în vene… şi atunci o s-o luăm de la capăt într-o frenezie de alb.

 

Unii oameni sunt făcuţi să moară împreuna şi să trăiască separat.

Unii sunt doar făcuţi.

Noi suntem proştii îndrăgostiţi care vor trăi şi muri împreună.