De obicei imi place sa vorbesc imediat despre cele intamplate … sa fie sentimentele cat mai proaspete . De data asta am lasat medicamentul numit refugiu sa-si faca efectul , sa ma droghez cu simple idei , sa prind curaj . Acum pot .
” Muritorii de rand nu pot sa vada , numai zeii pot ” – eu am vazut …
Nici nu stiu cum sa incep sau cum sa inchei . Nici nu stiu ce sa spun mai exact . E tare ciudat , totul se petrece in mine si imi este extrem de greu sa le trec pe o foaie .
M-am intors alta .
Am vrut sa sar in gol fara parasuta sau vreo coarda in jurul taliei , desi parea momentul oportun , salvator , nu am reusit , nu am fost indeajus de puternica sa-mi iau adio .
Am vrut sa dispar pur si simplu , sa surzesc sau sa imi pierd vocea , sa orbesc … sa devin imuna la tot ceea ce era in mine , in ei .
M-am saturat sa nu va pese , m-am saturat sa fiti egoisti , m-am saturat sa fiu in mijlocul vostru . De aia am vrut sa ma ascund , de aia l-am tinut ascuns in mine si ii furam sarutari din priviri … ca sa nu ajung aici .
Imi amintesc franturi . Imi amintesc ca imi doream sa rada . Imi amintesc ca era frumos si ca visasem de ceva vreme la ce se petrecea , dar ca visul meu era departe de real , imi amintesc lacrimi si fotografii , promisiuni si dorinte ascunse , dezamagiri , iar lacrimi … revederi pierdute undeva pe drum , o durere in piept , urlete , sentimente urate , o masa plina cu cercei … ochi de tigru , un fluture la sfarsit de iarna pe perete alb din gara .
Ochi tristi , parca picati in gol , idei plimbandu-se libere printre cruci , reprosuri …
Nici macar nu pot sa spun ce am . Sunt bolnava . Ma doare in mine fiecare particica . Simt . E acolo . Doare al dracu . Esecuri .
Si nici macar nu sunt capabila sa-mi pun in scris frustrarile . Azi am vrut pe cineva langa mine . Nici macar nu-s capabila sa spun ce am . Scriu degeaba . Oricum nu-s capabila.
Nu-s capabila de nimic . Pierd tot usor , usor . Am sa raman singura .
NU vreau sa privez pe nimeni de dreptul de a avea un prieten , nu vreau sa fiu criminala zambetului ei .. Mai putin pe ea , pe cea mai disperata dintre noi , pe cea care s-a pierdut . Nu vreau sa te privez pe tine sa incerci sa-i mai acorzi o sansa . Nu vreau sa fiu acolo ! Nu vreau sa mai fim 3 ! Nu pot ! Sunt incapabila … si asta ma sfasie .
4 Comments
evergreen
9 March, 2006 at 10:25 amtrebuia sa indrznesti . stiu ca esti .
Webb
9 March, 2006 at 9:24 amFiecare dintre noi avem o magie, tu spre exemplu sti sa faci oamenii sa zambeasca, sa rada, sa se simta bine..aste e o mare realizare! Uite-te in jurul tau..catzi te merita?!
Azul
8 March, 2006 at 11:14 amNu pot sa spun k te inteleg…pentru ca fiecare are gandurile lui..si as exagera dc spun k te inteleg….vreau doar sa spun k…nu stiu…SA NU UITI K SUNT AICI…
....
8 March, 2006 at 11:09 amam vrut sa-ti las alt comentariu si n-am indraznit….sa ma ierti de ranile de care nu sunt vinovata…te inteleg..