Ora 7 si ceva, devreme …
Am inceput ziua cu stangul, lacrimi de ura, senzatia de sufocare, tipete launtrice… zilele incep sa semene intre ele si mi-e din ce in ce mai greu sa trec peste, sa nu bag in seama.
Cand sunt cu el imi pot arata schingiuirea, in rest, prefer sa zambesc si sa ma ignor. Si el plange, urla si se simte neputincios, dar nu stie ca are efect de sedativ asupra mea .
Afara primavara ma mangaie prin par, ceea ce e bine, natura inca ma mai iubeste asta inseamna ca inca nu am devenit urata… soarele imi zambeste si imi face promisiuni de o vara pe placul meu, pomii imi sufla raspunsuri, cerul ma cheama sa zbor, iar eu, doar zambesc…
Felicitari… lostinmylife , de aia te iubesc eu ma gaza … respira si pt mine putin aer curat de copil …
No Comments