Din pacate a trebuit sa asist la o inmormantare. Se intampla pe 25. Se inmormanta un suflet nevinovat. Totul s-a petrecut in doar 6 minute. Astea 6 minute sunt o consecinta a altor momente.
A murit si a renascut acolo… iar eu am murit odata cu ea.
Am ramas inmarmurita, iar clipele mi s-au parut o vesnicie. Sentimente de vina alergau libere prin camere, lacrimi inchise in suflet se scurgeau pe trupul fara vlaga.
Am fumat mult si am vibrat odata cu ea la fiecare zgomot mai puternic. Am simtit inca o data ca viata e nedreapta. Totul s-a rezumat la o ora 5, intr-o zi mohorata de noiembrie.
Cat de importante sunt 6 minute… e mult, putin ?
S-au pierdut inocenta, copilaria. A gasit viata in adevaratul ei sens. A descoperit haosul lumii. Lumii nu ii pasa de ce simtim noi, isi vede de viata, nemernica!
Iar acea ora 5 in ziua de 25 va ramane vie in noi.
Am asistat la inmormantare si nu am purtat negru conform traditiei, pentru ca acel suflet nu e mort, e doar intr-o stare anume gata sa revina printre noi cand ii va veni randul.
Si totusi, 6 minute? Ce cacat!
Evergreen
No Comments