Nu am prea multe de spus… ma simt rau, abandonata printre visele mele si mai rau este ca nimeni nu este dispus sa-si sacrifice macar 5 minute sa-mi asculte aspiratiile (aberatiile ).
Destul…
Traiesc si asta e cel mai important …
Pacat ca m-am nascut intr-o familie modesta de oameni limitati, poate pana acum ma descopeream, nu trebuia sa astept atata amar de vreme sa stiu.
Stii ?
2 Comments
quijote
12 November, 2005 at 12:49 pmfamilie modesta de oameni limitati? rusine. nu cred c’au fost intr’atat de limitati incat sa nu te spele la varste fragede cand faceai la propriu ce faci acum la figurat.
Evergreen
12 November, 2005 at 6:19 amProbabil nu ai inteles la ce ma refer , dar nu-i nimic … iar ce faceam atunci la propriu …