Ţine-te bine că pornim în vîrtejul mării! Strînge-mă cu putere!
Uneori îţi vor părea ore iar alteori îţi vor părea zile – e aceeaşi senzaţie de descompunere. Iasomie-n plină Vamă. Se scuturau florile la bătăile de vînt. Vînt tăcut şi tandru. Mîngîieri terne de soare trist, cîteodată lipsit de cîntec se mai arăta printre nori…uneori, vesel se dănţuia pe pielea noastră. Cine să-l mai înţeleagă?
Fără mîine şi fără vis. Deşi îţi va părea amuzant ma voi rupe de tot… iată-mă! În toată golociunea unei femei devotate ţie! Iată-ma dezgolită de orice regret, fantasmă sau minciună. Iată-mă inchinată in faţa ta. Odă ţie sunet calm al mării. Odă ţie cunună de iasomie prinsă-n părul rebel.
Jurat-am să nu mai calc in Vamă şi iată-mă căzută-n păcat … am sa revin …
No Comments