Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Insemnatatea gesturilor mici

Mi-am dat seama zilele astea ca probabil cel mai tare skill al meu este cel social. Faptul ca intotdeauna pot gasi oamenii potriviti, pot sa ii aduc laolalta si pot sa fac sa se inteleaga. Nu degeaba am atat de multi oameni foarte dragi cu care sunt conectata, desi sunt la peste 1700 de mile distanta. Asa sunt eu, asta e chimia mea cu universul. Si imi place!

Mi-am mai dat seama dupa o auto-analiza si niste monologuri interminabile ca pentru mine conteaza foarte mult gesturile mici. Asa sunt eu construita si aceste gesturi imi ofera siguranta si poate chiar imi clarifica relatia cu persoana respectiva. Prin gesturi mici nu ma refer la lucruri mari sau scumpe, dar la gesturi: o vedere, o felicitare, un mesaj cu ma gandesc la tine, o floare in ghiveci…

Sunt lucruri pe care eu le fac foarte natural si care ma caracterizeaza. In mod normal nu le cer inapoi pentru ca nu sunt genul care dau ca sa primesc. Dar sunt genul care atunci cand incepe o relatie cu un om nou si care simte ca celalalt construieste sau cere ceva, are nevoie sa sedimenteze prin gesturi de genul asta. Asa sunt eu. Nu stiu daca sunt corecta sau gresita, dar asa sunt eu si daca oamenii vor sa aiba relatii cu mine, avem nevoie sa dam din ambele parti.

Imi displac profund presiunile si regulile. Daca suntem in x punct al vietii, atunci trebuie sa y.
Imi displac compromisurile si neasumarea. Si lucrurile pe jumate.

Adica daca ma vrei, ia-ma cu totul. Nu ma lua doar cand iti sunt tie convenabila.
Afla despre mine. Ai grija de mine, cum am eu de tine. Ofera-mi sprijin, libertate. Hai sa construim impreuna, sa ne invatam, sa ne respectam si sa crestem. Altfel, putem bifa doar obligatiile sociale si morale si fiecare merge mai departe.

E dificil cu relatiile, mai ales pentru un om care ultra-analizeaza tot.
Poate sunt asa datorita (din cauza) tuturor pataniilor si experientelor din trecut. Suflam si-n iaurt. Ma rog, unii dintre noi. Plus ca eu nu cred in relatii banale, eu construiesc povesti, ma lipesc de oameni cu inima, ma leg de ei cu mintea si devine ceva frumos. Legatura din aia de n-o darama nimeni si nimic. Dar pana acolo e cale lunga si s-ar putea chiar sa nu reusim.

Relatiile sunt dinamice si sinusoidale, si emotionale, si rationale. Sunt dificile, sunt complicate si necesita energie.
Dar vin la pachet cu momente extraordinare. Cu iubire, pace si incredere.

Traiesc destul de intens totul.
Si pare ca e ceva incorect la asta.
Consum si ard. Cer si fug. Vreau si nu vreau.
Sunt om.

Foto: Jessica Tremp

 

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply
    Liz
    15 April, 2016 at 12:16 pm

    Si ce om frumos esti! ♥

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.