Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

(in)suficiență…

După multe nopți nedormite și după o perioadă destul de încărcată a venit și berea de sfârșit de an. Am avut o dimineață grea, o amiază care m-a topit aproape și un drum spre casă memorabil.

Oboseala și agitația, plecarea unor prieteni, examenul la regie, spiritul justițiar sugrumat din fașă, două beri, dezamăgirea, non povestea oamenilor, tăcerile, vorbele, căldura excesivă, cafeaua, tremuratul mâinii, durerea de cap și de dinți, senzația de leșin, colegii, profii, întrebările, senzația de dor (o să-mi lipsești)… m-au copleșit atât de tare că după multa vreme, am plâns de mama focului. Cu sughițuri. Pe drum spre casă, în autobuz, în scara blocului. S-a zguduit pământul, n-ați simțit? Neplânsă de atâta amar de vreme, mi-am amintit de toate. Cu strigături. Ce jale…

Anette îmi zicea cu o voce maternă că e bine să plâng să mă curăț. M-am curățat pe dracu, doar mi s-au umflat ochii și mă ustură. Cumva, amalgamul de senzații e încă prezent. Dar o să treacă. Nu-i dramă. E doar un moment vulnerabil al unei ființe care se crede cea mai puternică din lume.

Și azi mi-am zis, of, prostănaco, vezi că nu ești?

Pe de altă parte, s-a mai dus un an și eu sunt legată de timpul ăsta. Privindu-mă din exterior pentru câteva secunde mi-am dat seama că Roxana care a terminat anul I e foarte diferită de Roxana care a terminat anul II… în multe aspecte.

Oare cum va fi cea de la anul?

Îmi zice un coleg: Roxana știi ce-mi place cel mai mult la tine? Că ai intrat în facultatea asta aproape măritată și acum… o arzi așa… artistic.

Nu mai fac analiză pe text, dar nu pot să nu mă întreb cum ar fi fost dacă de-a lungul vieții aș fi luat alte decizii? Unde aș fi ajuns acum? Sau cine aș fi ajuns acum? Sau alături de cine?

Sunt obosită. Nu vreau decât un gram de siguranță și să-mi treacă perioada vulnerabilă. Nu mă plac atunci când sunt emotivă…

hugslovepeace
>.<

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply
    Mădă`
    26 June, 2011 at 5:42 pm

    Eu sunt de acord cu Anette .. plansul ajuta, chiar daca nu-ti dai seama atunci. Si eu mi-as dorii sa pot plange.. dar se pare ca mi-am pierdut lacrimile. Stii unde le pot gasii?:))

  • Reply
    creve
    25 June, 2011 at 12:32 pm

    Cu toții ne schimbăm pe ici pe colo prin punctele esențiale cum ar spune cineva :)) Important este să păstrăm etica și moralitatea integre :)

  • Reply
    Evergreen
    25 June, 2011 at 6:18 am

    casa de piatra!!! si fericire :)

  • Reply
    Andrada
    25 June, 2011 at 2:16 am

    Draga Roxana care a terminat anul 2 :). Unu’ ca mie-mi place de tine (nu stiu cum era Roxana care terminase anul 1, but I guess she was ok too). Apoi – e excelent ca te schimbi si ca-ti dai seama de asta. Eu am negat-o pana prin anul 4, daca nu cumva dupa terminarea facultatii, pe asta cu oamenii care se schimba. Nu domle, oamenii n-au cum sa se schimbe in esenta, asta ziceam eu… :)
    Si ar trebui sa ma crezi, taman ce am devenit Doamna azi. Adica ma maritai, fata. Si uite ca tot pe bloguri stau hat in creasta diminetii….:)
    Asa. Si ultimul pe ordinea de zi (dupa aia ca-mi place de tine si ca e bine ca observi ca te schimbi) e ca schimbarile astea sunt toate catre ceva bun. Trust me. Adica: http://www.youtube.com/watch?v=F1ILPl5FQaM :D . Hehe.

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.