Inteligenta afectiva?

Dupa o discutie indelungata si virtuala mi-a trantit-o. Imediat, google search, test pentru a-ti descoperii veleitatile in domeniul afectiv, raspuns corect suta-n mie si poc raspuns…mai bine de atat nu se putea…

Pai cum ma? Nu-s eu empatica? Nu-ti ofer eu umarul meu sa plangi cat vrei? Nu-ti dau brat de taiat din respect pentru bratul tau? Nu te sustin? Nu-ti ofer eu liniste, armonie, pace, intelegere, discretie, dragoste si alte chestii afectiv-emotionale? Nu-s eu acolo? Mereu? Neconditionat? Nu-s eu implicata in viata ta mai mult decat esti tu? Nu gasesc eu solutii si rezolvari? NU? Ca te rup pe genunchi acu’. Nu’s eu prietena perfecta in orice moment?

Apoi o tranteste iar. Pai la nivel de relatie. Hopaaa s-a schimbat macazul. Relatie, zici tu acolo? Ce-ti scriu degetele?

La nivel de relatie nu-s stabila emotional si n-am fost vreodata. O recunosc cu capul sus, desi sunt mereu pregatita pentru dragoste. Si o gandesc eu asa, o simt pe toate partile si imi dau seama ca-s om slab ca nu pot sa arunc ce-i in mine, dar ca-s puternic pentru ca pot trai cu ele. Incerc sa le rezolv si primul pas e acceptarea. Nu-s eu egoista, egocentrista, posesiva, geloasa ? Ba da. Sunt toate la un loc si peste.

Dar sa-mi zici tu ca-s mediocra? La naiba! Nu-s! N-am fost si n-am sa fiu. Le traiesc, le cos si le descos, le pipai, le gust, le impart si le despart, le arunc si apoi le caut in gunoi si tot asa… dar nu le traiesc superficial, mediocru sau nesemnificativ.

O alta chestie care ma enerveaza la culme este cand mi se spune ca m-am schimbat. In ce fel? Adica un om de 23 de ani ar trebui sa fie ca la 18? In gandire si in comportament? Nu-i normal sa evoluezi, sa acumulezi informatie, sa iti consolidezi personalitatea? Nu-i firesc sa inaintezi, dar sa-ti pastrezi esenta? Sau poate ca unii sunt orbi si nu pot gusta din esenta mea, iar altii cred c-o stiu si n-au habar.

Sunt o fire duala.

As vrea sa fiu omul capabil sa plece intr-o dimineata, de tot. Sa fuga aiurea prin lume.

As vrea sa fiu omul capabil sa ramana pe vecie, fara urma de regret, cu zambetul pe buze…

        * Mi-e dor de o prietenie cu un baiat care sa nu vrea sa mi-o traga si de care sa nu ma simt atrasa. Mi-e dor de acea radicalitate cu care-si exprima punctul de vedere, de pragmatismul cu care-mi loveste fantasmele, de discutiile in contradictie despre relatie, lume, timp etc. Mi-e dor de pumnii pe care-i primeam dupa ceafa cand o luam pe aratura si de cuvintele blande cand cadeam de la etajul 10. Mi-e dor de prietenia aia idioata si de cules de corcoduse, plimbarile nocturne in pijamale, tigarile de 12 noaptea, plecari prin Brasov, mangaierea pe frunte, privirea aia dubios de duioasa pe care o primeam cand faceam gafe.

        * intotdeauna voi prefera pantalonii de surf in defavoarea slipilor…