Ma gandeam ca multa vreme am crezut ca motivul pentru care am renuntat la tot felul de relatii a fost comportamentul celorlalti. Tot timpul m-am uitat la ei. Ba nu se tineau de cuvant, ba erau absenti, ba erau agresivi, ba erau falsi. Cumva, aveam o lista de lucruri cu care nu ma potriveam, nici ca minte, nici ca energie.
INSA. INSA.
Ieri mergeam eu asa pe strada si ceva ma racaia in capul pieptului. Ca ceva nu se leaga si ma bantuie si ma tine treaza noaptea. Nu stiu daca am mai realizat-o si ma repet, caci am avut multe micro-epifanii in viata asta, dar poate unele nu s-au asezat cum trebuie si trebuie sa o iau de la capat, DAR…
*drum rolls*
Este despre ce MINE. Despre cum ma simt eu in compania lor. Despre gadilatul ala neplacut din corp. Despre spike de stres. Despre neplacerea de a fi acolo. Pentru ca primul care se prinde e corpul. Mintea se screme, se chinuie, muta pe ratiune, pe logica, are anduranta mai mare sa suporte, dar corpul stie. El din prima spune: relatia asta nu e buna, omul asta nu e sigur, ai grija de tine, mai bine cara-te.
Si eu am invatat multa vreme sa ignor instinctul ala din stomac, pentru ca multa vreme am crezut ce mi se soptea adesea: nu esti suficient de buna.
Asa ca HOPA motherfuckers! M-am prins de schema.
No Comments