Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Într-o relație închisă cu dop de plută

Port drumurile-n piele. În puținele momente de conștiență profundă mă gândesc la locul meu în Univers. Mă contorsionez în mine și smulg cu ghearele pereții. Aș vrea să strig tare de tot, să mă audă toți perscărușii din lume. Oftez de se cutremură pământul.

În gând.

Îmi zvâcnește sufletul de amăgiri dulci-amărui. Mă mint că într-o zi toate vor căpăta un sens. Oricât de absurd ar fi el. Altfel, n-are niciun rost să mă mai zbat. Pot oricând să renunț și să prizez niște praf de stele.

Altfel, râd cu toți dinții și mă abțin să nu cad lată-n post.

Oare tu ce faci? Aș vrea să existe un mod prin care să simți când mă gândesc la tine. Să știu că știi.

Parcă respir nori plumburii. Și parcă-n coaste cineva-mi înfige săgeți. Și parcă bate vântul a gol. Și parcă toamna asta e atât de frumoasă și trece atât de repede pe lângă mine…

 

N-am timp nici măcar să povestesc întâmplările. Viața mea este platoul de filmare, iar relațiile mele sunt oamenii pe care-i văd în fiecare zi. Nici la telefon nu am timp să vorbesc, iar dacă sună oamenii când sunt acasă, atunci dorm. Sunt zile când dacă mă întrebi cât e ceasul, e rost de enervare. Dar mă temperez și mă gândesc că mai presus de orice, îmi place ceea ce fac. Gândul că după tot haosul ăsta mă apuc de filmul meu, mă ține-n viață și mă ajută să supraviețuiesc cu cele patru sau cinci ore de somn pe noapte. În rest, zâmbesc.

Asta e o poză din Islanda.

Și parcă, uneori, mă simt abandonată. Dar asta doar pentru că, uneori, îmi place să mă victimizez.

LoveHugsPeace
>.<

 

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.