într-una din dimineţile astea o să-mi deschid aripile

Nu ştiu la voi cum e, dar eu cînd iubesc o melodie o ascult de n ori pe repeat pînă mă epuizez. Aşa e şi cu Ella şi Louis, of, summertime.

Nu mai e cazul să vă zic că am plîns de mama focului la ultimul episod din House? Recunosc, poate fi de la PMS sau de la sensibilitatea crescută din ultima vreme. Cert e că s-a terminat episodul şi la jumate de oră după abia reuşeam să mă opresc din suspinat.

Ce mai contează? All the good things come to an end. De parcă asta m-ar alina cu ceva, dar deh.

Pe 21 am ultimul examen. Şi după aia îmi caut job. Musai vara asta să reintru în mult uitatul şi rîvnitul cîmp al muncii. Aproape că intru în trepidaţii, dar reuşesc să mă ademenesc cu sesiunea.

Trebuie să găsesc ceva ori presă scrisă sau online, ori tv, ori mama mă-sii că nici eu nu mai ştiu. Cert e că în toamnă încep şcoala. Cine se gîndeşte la toamnă?

Însemnarea asta e stupidă ca şi starea mea. Dar e o nevoie ce mă arde-n piept. Să scot din mine.

Ar trebui să mă bucur de zilele astea că doar sunt ultimele, dar nu pot! Nici că pot să fiu aşa cum mi-am propus. Parcă-s din gumă.

Şi din nou… summertime and the living is easy

Pe lîngă melodia asta mă anesteziez cu un album the xx.

C’est fini la comedie.