Eu am fost educată şi învăţată să ajut, deşi mi-am luat-o pe principiul “eşti bun, eşti luat de prost” de nenumărate ori. Sunt ca Socrate care se chinuie cu îndîrjire să prindă porumbeii.
Dacă-mi ceri ceva îţi dau. Că-i o ţigară, că-i un curs, că îţi răspund la zecile de întrebări legate de un subiect, că fac research, ca vii să te ajut cu un proiect pe care într-adevăr tu îl faci 80%, dar fără ăia 20 ai mei nu ai fi reuşit, că vii dimineaţa sau noaptea, nu contează! Sunt aici şi te ajut.
Că tu încasezi X mii de euro şi nu ai bunul simţ să mă scoţi la un cico, aici depinde de tine, dar tu eşti orb şi cînd te vezi cu banii uiţi esenţialul. Asta pînă data viitoare cînd începem un alt proiect. Ce mă amuză este că îmi zici în momentele de criză că atunci cînd încasezi o să-mi faci o surpriză. Însă eu nu te mai cred. Însă eu obosesc.
Nu aştept nimic în schimb. Nu am aşteptat niciodată, dar atunci cînd eu am nevoie de ajutor şi apelez la tine am imbecila impresie că mă vei ajuta. Şi nu pentru că am stat nopţi în şir alături de tine, ci pentru că aşa se face în viaţă. Că de asta suntem oameni şi nu pisici.
Dar nu. La mine nu-i aşa. Am zeci de situaţii care-mi demonstrează că ar trebui să mă opresc şi că ar trebui să-mi văd de treaba mea, să mă prefac că nu ştiu sau că nu aud telefonul sau că nu găsesc nu ştiu ce curs şi asta e. Că nu am ţigări şi nici timp şi nici chef să-mi fut aiurea nopţile şi timpul pentru nimeni. Că pur şi simplu nu mă interesează că ai o situaţie nasoală şi că aş putea s-o îmbunătăţesc.
Asta e! Sunt fraieră. Poate de aia omul pe care l-am ţinut în casă şi l-am îngrijit ca pe membru al familiei a dispărut cu o mie de euro, poate de aia oamenii apelează cu atîta încredere la mine, că ştiu că pot întinde coarda maxim.
Şi ce e de făcut? Să fac o nouă selecţie şi să rămîn cu ăia puţini şi buni. Da, aşa ar fi normal, mai ales că eu sunt omul care le spune pe şleau, dar ştiţi cum fac? Zic o mie de chestii, îmbrăţişez noul principiu şi cînd te văd la ananghie le las pe toate deoparte. Că-s imbecilă şi aşa am fost educată. Să ajut!
Uatever.
VOT!!!!!! In fiecare zi pînă pe 25 iunie.
Am pus haine în dulap. Şi mai urmează.
şi un super spot nike. geeeeeez!!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=idLG6jh23yE]
17 Comments
Victor
14 June, 2010 at 6:10 pmsi tot din intelepciunea populara mai citez una “facerea de bine e futere de mama”
Victor
14 June, 2010 at 6:09 pm“prietenul la nevoie te fute” (si macar de-ar fi de sex opus si-ar face-o la propriu, dar nu…. doar la figurat LOL)
Elza
11 June, 2010 at 5:35 pmprefer oamenii… cu O
evergreenstory
11 June, 2010 at 3:39 pmLolli – nu ma astept si totusi sunt dezamagita…
lollitta
11 June, 2010 at 2:34 pmgreenule, nu mai astepta de la aia pe care ii ajuti. inapoi oricum iti vine, dar de obicei de unde nu te astepti. si continua la fel, chiar daca esti luata de proasta sau cum mai zici tu acolo.
pisicile nu fac rau mult pentru ca nici bine asa de mare ca oamenii nu pot sa faca…
evergreenstory
11 June, 2010 at 2:10 pmCata – habar nu am cine-s oamenii aia :)) l-am recunoscut pe Ronaldo si atat. Mi-au placut muzica, ritmul, montajul, povestea… si normal ca m-am intrebat cat a investit nike in reclama asta?
cata
11 June, 2010 at 1:59 pmvezi ca incepe campionatul mondial in 5 minute:)))
eu aleg oamenii, oricum ar fi ei! bine, daca ar fi trebuit sa aleg intre oameni si catelusi m-as mai fi gandit!
super spotul, l-am vazut de nu mai stiu cate ori…rooney its my favourite, indiferent de felul lui de-a fi
evergreenstory
11 June, 2010 at 11:51 amgina, drago, ma bucur optimismul tau
gina
11 June, 2010 at 11:50 amneah, eu prefer oamenii. unii oameni, versus orice pisica sau toate pisicile
evergreenstory
11 June, 2010 at 11:35 am@ tuturor – pana la urma alegem aceeasi concluzie: alegem pisicile in schimbul oamenilor.
adela sirghie
11 June, 2010 at 11:26 amsi eu aleg tot pisicile!
ionouka
11 June, 2010 at 11:21 amAsa e, pisicile sint intotdeauna recunoscatoare. Nu stiu cit de rapide sint in a-ti oferi ajutorul lor, dar de-un tors satisfacut sint mereu in stare.
Oamenii insa… egoisti, rai, cu prea putine exceptii…
oanaH
11 June, 2010 at 11:06 amCand? Nu stiu? Sunt sigura ca ai avut si tu nevoie de ajutor, mai mic sau mai mare, important sau nu, si l-ai primit. De multe ori poate nici n-ai realizat lucrul asta. Nu crezi ca orice lucru bun care ti se intampla ar putea fi tocmai rasplata la ceea ce ai facut cu o zi in urma, un an, doi?
iubescfluturii
11 June, 2010 at 10:46 amParca e scris de mine postul asta. M-am gandit la aceeasi chestie azi..
@oanaH : “Vei primi inzecit, iar satisfactia ca ai facut un bine celui aflat in neputinta (si aici nu ma refer la cei care-ti cer o tigara), este imensa.”
Cand o sa primim inzecit? In momentul in care nu o sa mai conteze si sufletul nostru o sa fie distrus de atata rautate? Cat de mult te poti bucura ca faci un bine celui aflat in neputinta, cand de fiecare data cand faci asta esti tratat exact cum spune evergreen mai sus?
Liz
11 June, 2010 at 10:11 amThe more people I meet, the more I love my cat! Semnez…
oanaH
11 June, 2010 at 9:56 amPisica ta cred ca este tare filozoafa :)
oanaH
11 June, 2010 at 9:53 amSi eu aleg tot pisicile! Oricat de perfide ar fi, tot la tine in brate vor sa doarma. Iti fura doar atentie si iti multumesc cu un tors.
E nedrept sa faci bine si sa fii rasplatit cu rau. Dar, nu dispera. Vei primi inzecit, iar satisfactia ca ai facut un bine celui aflat in neputinta (si aici nu ma refer la cei care-ti cer o tigara), este imensa.
Fii tare!