Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Intrebari fara niciun raspuns corect

Daca ma intrebai anul trecut pe vremea asta de ce oftez din toti rarunchii ti-as fi raspuns ca dedordecasa. Cumva fiecare angoasa venea cu iluzia ca daca plec de acolo si vin aici toate isi vor gasi rezolvarea. N-a fost neaparat asa.

M-am intors de sapte luni. Si nu trece zi sa nu ma gandesc ca poate n-a fost o alegere inteleapta.

Si desi ma motivez sa ma ridic din pat, sa ies pe usa, sa ma implic in proiecte, la final de zi ma chircesc intr-o tristete familiara si ma gandesc ca poate nu asta a fost raspunsul. Si, desi mi-am propus sa schimb starea si perspectiva si mi-a si mers cateva saptamani, cand am crezut ca totul s-a asezat in mine, m-a pocnit ceva din exterior care m-a destabilizat. Probabil nu se asezase nimic de m-am dezechilibrat asa repede.

Ma uit pe strada la oameni si ma intreb daca ei stiu. Daca sunt pe deplin multumiti cu deciziile lor. Daca in adancul lor au acolo o camaruta pe care o acceseaza doar la marile tristeti.

Imi inghit in fiecare zi gandurile si pun pas dupa pas cu speranta ca poate, dar poate, o sa vina mai binele. Ma inspaimanta gandul ca nu exista, de fapt. Ca totul a fost o iluzie cu care m-am hranit in toti anii astia ca sa nu-mi iau campii.

Pe de alta parte vorbeam cu cineva acum cateva zile despre privilegiul de a merge pe strada si a te intalni cu un cunoscut. Locuise si el o vreme in afara tarii si spunea de sentimentul ala de singuratate, pe care cel mai probabil doar oamenii care au plecat de acasa il pot intelege pe deplin.

 

 

You Might Also Like

11 Comments

  • Reply
    Ralu
    12 December, 2018 at 8:13 am

    E efectul dezradacinarii. Chiar si numai pentru o perioada. Nu este vorba ca pleci in alta tare, este vorba ca ai vrut sa te dezradacinezi cu totul de..o parte din tine. Tara in care te-ai nascut si ai crescut este fundalul unei bune parti din viata ta si nu e just sa vrei sa divortezi..de o parte din tine. Asta doare, de fapt. Ca ai vrut tu sa te rupi, ca ai crezut ca daca te rupi vei fi mai bine. Cum sa te rupi? Cum sa ramai in viata ..pe jumatate?

    Te-am citit de curand, Evergreen. Nu vei fi bine pana nu vei accepta sa ierti ce ti s-a intamplat in viata asta. Lucrurile se intampla, nu esti tu centrul universului – nici macar al tau nu este normal sa fii centrul universului – caci aerul nostru ni-l da iubirea. Dar iubirea adevarata e doar cea impartasita, chiar daca unii zic altceva. Nu poti trai iubirea doar pe jumatate. Ce a fost in trecut, cand tu iubeai si ei nu – nu era iubire. Invata sa apreciezi iubirea adevarata la adevarata ei valoare, cere si ofera ca si cum ai face-o pentru prima si ultima data in viata. Altfel nu vei fi niciodata fericita.

  • Reply
    Florin
    5 March, 2018 at 3:39 pm

    Am uitat sa spun ca si mie mi-e greu, si mi-e dor de lumea aia in care m-am format, dar asta e..Eu ma uit tot timpul la programe romanesti, vad stirile, dar nu mai stiu cum e sa traiesti acolo efectiv, pentru ca sint de 20 de ani in Canada..Fiecare alege unde ii e bine, si unde simte ca realizeaza ce are de realizat in viata asta scurta..Toti luptam sa supravietuim, toti trecem prin drame, prin bucurii, si mergem inainte:)

    • Reply
      Evergreen
      6 March, 2018 at 9:33 am

      20 de ani in Canada… mi-ai scris asa frumos, Florin :) Ai dreptate, pentru mine e nevoie de mai mult decat un job care-mi ofera siguranta materiala. Multumesc! M-a ajutat.

      • Reply
        Evergreen
        12 December, 2018 at 10:21 am

        S-ar putea sa fie efectul dezradacinarii. Am avut mereu acest impuls sa fug. Pe de alta parte, cred ca e bine sa te rupi in bucati ca sa te refaci pe alte criterii, mai sanatoase.

        Nu stiu daca nu sunt bine. Mi se pare ca sunt si nu sunt si ca nu am o stare definita. Nu contest ca lucrurile se intampla, dar pot spune ca uneori sunt centrul universului. E un egoism sanatos, sa ma pun pe mine inaintea tuturor. Cat despre iubire si trecut, le intelegi pe toate dupa ce se mai asaza timp.

  • Reply
    Florin
    5 March, 2018 at 3:28 pm

    Se spune ca orice ai face, oricum vei avea mai tirziu niste pareri de rau..Fiecare isi face alegerile lui, constient de urmari, cred, in fine, nu trebuie sa ne facemcomplexe prea mari, mai bine sa lasi totul sa se judece singur. Asta dureaza un timp in care iei toate variantele si le analizezi fara sa te grabesti, eventual poti sa pui totul pe o hirtie cu rubricile pro si contra. O decizie de magnitudinea asta trebuie mestecata bine..In general ceilalti care au plecat sau au ramas au facut-o din motivele lor, care pot diferi de ale tale. Si eu am plecat, si nu regret, dar eu sint inginer, si mi-e mult mai usor de gasit job technic. Tie ti se potriveste artisticul, si facut in limba materna, pentru ca in ea gindesti si cu ea te exprimi mai bine si subtil..Tu esti unica, si decizia ta e la fel de unica, ca a fiecaruia.. E grea decizia, e adevarat, dar ia-o tu cind esti cu tine, intr-o seara in pat, cu lumina stinsa, dupa ce ai dat drumul la toate gindurile posibile. Eu asa fac:)

  • Reply
    Alexandra
    28 February, 2018 at 6:53 am

    Si eu sunt tot din tabara “aialalta”, dar nici macar nu ma gandesc “ce-ar fi fost daca” pentru ca stiu/simt ca aici e acasa. Cat despre privliegiul de a te intalni cu cineva cunoscut, daca stai aici un numar de ani mai mic decat numarul de degete de la o mana, poti fi usor surprinsa de “privilegiul” devenit realitate.

    Da, mereu voi fi din Romania, orice ar spune pasaportul (hehe, pana si el spune ca acolo m-am nascut, totusi…), dar e atat de fain sa fii din doua lumi. In fiecare zi ma bucur de jumatatile din mine care uneori se cearta, dar alte dati se impaca atat de bine…

    Orice ai alege (din nou), sa fii bine. :)

    • Reply
      Evergreen
      3 March, 2018 at 9:52 am

      Multumesc, Alexandra :) Cred ca da, ai dreptate. Pana la urma, e nevoie sa fii tu intreg, indiferent de bucatile lasate prin locuri.

  • Reply
    Oana
    27 February, 2018 at 3:08 pm

    Draga Evergreen, eu sunt in tabara ailalta; am ramas “acolo” si ma duelez cu gandul “Ce-ar fi fost daca”. Desi stiu instinctiv ca sunt aici pentru ca aici vreau sa fiu; si e decizia care mi se potriveste. Si atunci imi zic ca rezolvarea nu vine de la postcode, ci undeva de la mine.

    • Reply
      Evergreen
      3 March, 2018 at 9:51 am

      Da! E din noi, ma, fir’ar sa fie de treaba!

  • Reply
    Elena
    27 February, 2018 at 7:39 am

    Am plecat din România de 7 luni si zilnic ma gandesc la “acasa”, familie, prieteni. Exact cum spui tu, oftez adânc in fiecare zi si simt ca nu Imi gasesc locul. Ma gandesc sa ma intorc dar parca mi-e frica sa nu gresesc. Ma gandesc, ma răzgândesc, di tot asa, e o lupta continua cu mine, cu gândurile mele.. nu Imi gasesc locul niciunde.

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.