Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

inutilitatea unui pahar cu apă

Cînd rochia de sînziană nu mai face valuri. Cînd abia-mi trag nasul. Cînd abia-mi strig numele. Cînd toate nu mai au farmec şi cînd cerul bate spre mov, atunci mă apuc să tac.

Privesc paginile blogului meu. Dacă-ar dispărea wordpressul aş pierde toată viaţa mea din ultimii ani. Poate-ar trebui să-mi ofer niscaiva timp să-mi strîng la piept cuvintele.

Sunt un popîndău. Sau mai bine o mangustă. O surată. Ca-n documentarul ăla de pe discovery. Cine mai ştie?

Sesizez cu stupoare că intru în a doua sesiune la facultatea de film. Vă reamintesc că am 25 de ani şi este a treia facultate. Pe prima n-am terminat-o din prea mult idealism. Pe-a doua degeaba. Să văd dacă 3 e cu noroc. Habar nu am ce-o să fac cu viaţa mea, deci aş fi absurdă să am pretenţii de la vieţile celor din jurul meu. Ahm, v-am spus că mă consider un om absurd? Am nevoie de certitudini. Că dacă eu n-o să reuşesc, atunci cineva va reuşi cu siguranţă şi prin el pot trăi şi eu succesul.

Nu mi-e frică. Asta mă înspăimîntă. Că am intrat într-un miserupism stupid şi că mă doare-n voalul de la rochia de mireasă (pe care n-o am) dacă o să încalec p-o şa şi vă spun povestea mea. De unde atîta?

La uşă bate cineva. Se numeşte stare de amorţeală. Am senzaţia că mă iau nişte doruri presărate cu boabe de nostalgii. Pfui, nu era momentul să intr-un visare.

Odată o să vreau să strîng toţi oamenii care s-au perindat, fie şi pentru cîteva momente, fie şi pentru ani în şir prin viaţa mea. Aş prefera înainte de vreo nuntă sau de propria-mi înmormîntare. Şi atunci o să le spun eu lor. Sau poate doar am să-i îmbrăţişez în propria-mi prostie de iertare. Sau o să-i lovesc. Ori vom bea pînă la epuizare şi după aia vom trăi orgia vieţii.

Ţara se duce de rîpă. Aşa aud. Natura nu mai are stare. Stratul de ozon? Nu ştiu dacă mai e. Apocalipsa bate la uşă. Se bate cu amorţeala să cîştige meciul. Marea mă aşteaptă. Şi 12 examene odată cu ea. Nu am bani. Nu ştiu dacă o să am vreodată şi ăsta era marele meu vis cînd eram puradel. Să am mulţi bani şi să locuiesc în nori. Revenind. Băsescu nu face nimic. Nimeni nu face nimic. Se iese în stradă. Aş ieşi şi eu la o bere la o terasă, dar nu are nimeni bere caldă. Cei de la Darma de lîngă Argentin mi-au încălzit două beri la robinet.

Nu am nici început  şi nici final şi iar mă întreb cine sunt eu şi pe cine iubesc mai mult? Pe mine sau starea asta de inutilitate pe care-o trăiesc în acest moment fatidic?

S-a făcut seară.

You Might Also Like

9 Comments

  • Reply
    Miha
    15 June, 2010 at 6:08 pm

    Hey! Astazi am dat intamplator peste blogul tau. Nu stiu de ce astazi cand tocmai imi puneam si eu atatea “de ce-uri” despre viata si se auzeau “furtunile”. Dupa ce “te-am cunoscut” asa un pic parca s-a mai instalat o liniste in sufletul meu. Si nu e vorba despre linistea aia ca nu numai eu am “de ce-uri”(:de ce traim , de ce murim, de ce facem asta si asta) si ca mai e altcineva la fel.E linistea ca cineva se zbate la fel ca tine sa-si gaseasca calea.Si te simti pe aceeasi lungime de unda.Amorteala ta si miserupismul sunt constructive.

    Tu nu ai un inceput , dar esti o continuare.Finalul o sa ti-l gasesti, desi a cauta finalul inseamna sa-(ti) pierzi farmecul.

    Scrii frumos despre tine si despre viata, te plimbi cu rolele, citesti si plangi la filme, esti entuziasmata de ceea ce faci la Regie , faci ceea ce-ti place.Asta e utilitatea ta. Pe mine citindu-te m-ai facut sa zambesc , sa-mi dea o lacrima, sa-ti scriu.

    Pragmatic trebuie sa-ti gasesti un job , real life e cam crunta , dar cel putin pe blogul asta ai lumea ta , asa cum o vezi tu , n-ai uitat de visele tale , blogul asta o sa-ti stea marturie si o sa ai si purcoiul ala de bani, pentru ca din ce am vazut eu esti o curajoasa.

    Nu stiu de ce dar am simtit sa ma dau cu parerea.

    Cu drag,

    Miha

  • Reply
    9vieti
    15 May, 2010 at 12:33 pm

    Apocalipsa bate la usa de cand a aparut presa. Noi sa fim sanatosi si sa descoperim ce ar fi fain sa vrem :)

  • Reply
    Manon
    14 May, 2010 at 11:51 am

    Buna, gargaritz.
    Ete linku:
    http://www.out.ro/2010/05/anunt-only-for-bloggari.html

    Te imbratisez,
    Manon.

  • Reply
    forevergreen
    14 May, 2010 at 9:18 am

    Rox, sper ca ti-a mai trecut starea de-aseara!Magnetismul furtunii a fost de vina, cu siguranta! :)

  • Reply
    Andrei Ghiorghe
    14 May, 2010 at 9:08 am

    Sau noapte tarziu?

  • Reply
    xxl
    14 May, 2010 at 7:36 am

    Hi, hi, hi, o popandoauca, o mangusta! Ai dreptate, doar ca om poti fi absurd. Sunt simpatice foc suratele acelea cand vegheaza de pe cate o ridicatura :)

  • Reply
    oovi
    13 May, 2010 at 11:12 pm

    pana la urma… si inutilitatea este utila ea la ceva… ca daca nu ar fi fost… nu ai fi dorit bere…
    ce amabili… sa-ti inclazeasca berea… asta in romania s-a intamplat???
    somn usor… si maine sa regasesti utilitatea inutilului…

  • Reply
    Adelina
    13 May, 2010 at 8:08 pm

    Vai ce-mi place însemnarea asta! :) Şi încă te aşteaptă ciocolata de casă… Te pup, fluturici!

  • Reply
    Rodica
    13 May, 2010 at 7:52 pm

    Seara nu ne sunt prielnice visele…

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.