Ecuația cu o necunoscută.
tu
– Ceea ce tu ai zis că-i slăbiciune pentru mine a fost o dovadă de putere. Deși n-am vrut intenționat să-ți demonstrez ție ceva, am vrut să mă vezi. Pentru că, știi, mi-a luat multă vreme să ajung aici. Să fiu un om liniștit după lungi chinuri. Pentru că, știi, am crezut că te pot iubi intens și profund.
Nu, nu cum nu te-a iubit nimeni până la mine, că n-am de unde să știu asta. Dar știam că pot fi eu, că după toate experiențele trăite am aflat cum stă treaba cu viața și relațiile. Că toate nopțile nedormite și căutările disperate au căpătat un sens.
Pentru că n-am venit să-ți promit fericire eternă și nici că vom izbândi ca-n povești. Voiam să fim în modul concret și real și să simțim pe zona subtilă. Pentru că te-am privit îndelung și-am ales cu greu să vin spre tine. Pentru că da, aș fi vrut să-ți ofer totul fără să vreau să-mi dai tu înapoi ceva. Doar să fii. Doar să fim. –
Se sfârșește lumea și n-am niciun regret. Nici că te-am iubit și nici că n-ai venit. Nici că au fost atâtea suflete cu care m-am perindat la braț, nici că toate-au dispărut în spuma dimineții. Nici că mările m-au mințit, nici că imaginea mea cu noi doi întinși pe-o barcă, plutind în derivă, n-a fost decât imaginea mea.
Aș vrea să-ți bat la ușă și să te privesc multă vreme. Și din privirea mea să înțelegi toate durerile prin care am trecut. Și să înțelegi că m-am liniștit. Că dacă înainte încercam să rezolv o ecuație cu două necunoscute, una am găsit-o. A doua s-a rătăcit într-o altă dimensiune, departe de a mea.
Am scris pentru tine sute de cuvinte. Mii, probabil. Și n-au însemnat decât confesiuni la ceas târziu.
Pornesc la un nou drum. Noaptea asta va fi lungă. Și probabil nu voi dormi. Dar m-am obișnuit să fiu trează.
Te visez în puținul timp în care ațipesc. Și mi-e frică de tine. Nu înțeleg de ce nu m-am liniștit, încă, în privința ta. Îmi doresc să nu te mai văd niciodată, deși uneori tresar când văd o siluetă asemănătoare.
Despre iubire vom scrie altfel. Vom trăi-o! Și despre viață vom descoperi multe. Și ne vom vindeca de tot ce-am încasat de-a lungul timpului, Scăpăm de încrâncenări. Se eliberează omoplații. Nu mai purtăm osânde pe brațe.
O să fie bine. După tot tumultul trăit, știu că o să fie bine. Curat și frumos în privirile din jur.
Și atunci, cei ce vor fi plecat se vor întoarce și-mi vor zâmbi eliberați de mine.
Și atunci, eu, rătăcita, mă voi întoarce și voi zâmbi eliberată de voi.
Nu te teme, e doar sfârșitul lumii.
Noi suntem mai presus.
Cu bine,
2 Comments
julieinaugust
12 December, 2012 at 9:52 amhttp://www.youtube.com/watch?v=0MxquUjCTi4
Evergreen
12 December, 2012 at 11:36 pmimi vine mereu in cap filmul asta