I just want to feel safe
Oamenii se întreabă adesea ce caută ceilalți oameni. Păi să stăm puțin și să medităm, pe o scală de unu la o sută, cât de greu e să te uiți în tine și să afli răspunsul?
Eu mă bucur că am trăit viața amoroasă pe care am trăit-o. Că am ajuns la aproape 27 de ani cu o sumedenie de experiențe și o groază de principii și teorii care mă ajută să supraviețuiesc. Să-mi explic. Să cresc din punct de vedere al inteligenței emoționale. Mă bucur că nu m-am dat la o parte, ba uneori am căutat-o cu lumânarea până am făcut buf! Și nu o dată, ci de multe ori. De ce? Mai contează acum motivele de atunci?
Dacă înainte aveam așteptări mari de la viață și oamenii de lângă, acum mă mulțumesc cu mai puțin. Am ajuns să mă văd întâi pe mine ce pot eu să dau, ce vreau eu să fac și cât de multe îmi ies. Ca mai apoi să ridic pretenții. Și mă jur că uneori par aboslut incompetentă emoțional, dar cine n-o are și pe asta? Deci nu cer prea multe, nu ofer prea multe, ci merg cu valul.
Mi-e drag de mine văzându-mă și comparându-mă cu mine acum niște ani. Am fost o fire tumultoasă și greu de mulțumit, m-am potolit. E o liniște mișto, un calm al omului trecut (cât de cât) prin viață și abia acum îi înțeleg pe cei mari care-mi spuneau să chill. Atunci eram supărată, cum să chill când sunt atâtea de gustat/făcut/visat/dorit?
Nu am o listă cu cerințe. Mi-a venit un singur gând când m-am gândit la ce vreau eu. Să mă simt în siguranță lângă oamenii de lângă mine. Și este un sentiment greu de atins, dar nu imposibil. Dar aici trebe muncit din ambele părți că toți suntem răniți și e greu să ne atașăm. Păcat, e un sentiment așa frumos să iubești pe cineva, dar din frică alegem să nu…
Sunt într-un fel de stare bine în care chiar vreau s-o dau la pace cu toți ce-au fost și cei ce vin. Am luat-o de la un fel de zero.
Tu ce vrei de la tine? De la oamenii de lângă tine?
HugsLovePeace
>.<
No Comments