iubirea are două feţe

… a ta şi a lui. a lui e mai naşpa!

Oldies but goodies. Povestea de marţi 13

“Dupa ce m-am impacat cu ideea ca ai plecat am trecut prin mai multe etape de resemnare mai mult sau mai putin firesti. A fost si furie si renegare si acuzatii. Au fost milioane de sentimente si alte milioane de tentative de a reusi. N-am esuat, dar am ramas stabila pe o linie de plutire sau pe un fir de ata, in picioarele goale, fara sustinere si fara concentrare. Apoi am incercat sa ma abandonez momentului prezent. Nu te-am mai invocat si te-am lasat cu zeii tai. Nu te-am mai cautat cu privirea in multime. Nu te-am iertat pentru minciunile tale si nici pentru ca te-ai intors la ea. Nu te-am mai chemat noaptea in lumea viselor. Nu te-am mai imaginat intr-un moment viitor in patul meu. Te-am considerat un punct. Si atat!

Insa…

Pentru ca nu aveam stare sa stau in casa mi-am sunat doua prietene pe care le-am scos in oras. Dupa ce am alergat orasul in toate directiile am decis sa ne relaxam la o cafenea. Cafe concert, cockteil-uri in zi de miercuri, voie buna… Aproape de miezul noptii am devenit agitata fara un motiv anume, dar am pus totul pe seama oboselii. In timp ce ne simteam bine si tipul de la masa de langa imi arunca priviri languroase, intra un cuplu de oameni absolut fericiti. Ca sa vezi… si o bucata din acel cuplu erai chiar tu. Imediat ce te-am zarit mi-a inghetat sangele in vene si genunchii au inceput sa tremure pe sub masa. Mana nu-mi mai asculta comenzile si ochii se lipisera de tine. Erai fericit. Ti-era chiar bine prinsp langa ea. Va statea perfect, perfect-ul ala pe care-l cautam cu atata disperare… De tipul de la masa de langa am uitat cu desavarsire, ce mai conta o privire, o noapte, o senzatie de greata a doua zi? Cu un gest mecanic am comandat o sticla de vin rosu demidulce, potiune magica menita sa aline… picioarele inca erau agitate si senzatia de gol se tot instala. Cu un al doilea gest mecanic si cu ochii aproape plini de lacrimi li te-am aratat. Imediat ce te-au zarit ele se pregateau sa-ti traga cate doua perechi de palme, asta ar fi fost gen Allen, dramedy something… am zis ca asta e meciul meu.

Intr-un tarziu m-ai vazut. Ai ramas atintit asupra mea, apoi ai trecut mai departe la conversatia cu ea. M-ai ignorat complet. Nu ai avut nici o grimasa, nici o teama, nici o fantoma… nimic! Un morman de siguranta statea bine merci peste tine. Ma stiai a fi slaba si prostanaca. Impasibil si total indragostit de ea. Ii sarutai mainile si ii mangaiai fata. Ciocneati pahare si sunetul acela ma zgaria pe cord. Sarbatoreati cei 1000 de ani fericiti. Si cu cat ei deveneati mai intimi cu atat eu cadeam tot mai adanc, in abisul nefericirii.

Imi imaginasem momentul asta in multe randuri si de fiecare data am fost cea puternica si acum…acum cand se intampla, de fapt… de fapt mi-l dorisem. Nevoia masochista de a infrunta temerile. Cei zece pasi catre ura in stare pura.

Ne-am ridicat de la masa cu gandul sa mergem. Cu greu le-am tinut pe fete sa nu-l urecheze. Ma apropiam de masa lui si cu cat puneam pasul simteam ca ma cufund in covorul acela. As fi vrut sa ma inghita si sa ma trezesc dintr-un cosmar, in patul meu…

M-am oprit la masa lor si am zambit amandurora. Un zambet care oricum nu arata a zambet. L-am salutat pe el si mi-am intors capul spre ea. Abia cand m-a vazut atat de aproape a inceput sa-si schimbe culoarea fetei. Si cu cat devenea mai palid cu atat simteam ca traiesc. Ea a ramas surprinsa. (nu merita asta, dar o meritam eu).

“Sa treci sa-ti iei tricoul”, i-am zis. El a ramas blocat cu o expresie goala. Ea se uita nedumerita fara a scoate un cuvant. Tinea gura intredeschisa si sunetele ii ramaneau in gat.

Intorcand capul spre ea “Si eu l-am crezut pana acum cateva luni, cand a decis ca ii e mai bine langa tine. La Multi ani!, dar fii atenta…minte atat de bine…”

N-am mai stat la alte discutii pentru ca in secunda doi as fi lesinat peste ei si jocul de scena nu ar mai fi avut efect si eu ramaneam tampita. Am plecat inghitind tot aerul de acolo. In noaptea aia am adunat 63 de apeluri. Am dormit la una din prietene…de teama, recunosc.

Nu stiu ce s-a mai intamplat. Stiu ca nu ma va ierta niciodata. Si stiu ca nu as mai avea curajul sa-l caut. Poate de asta am facut-o. Ca o polita a vietii mele departe de el. Poate pentru a-mi hrani demintatea. In orice caz, am murit in acel moment.

…si tu pentru mine!”