La mulţi ani copiilor din voi!
Cîteodată mă trec fiori. Şi pleacă din tălpi. Vuiete pînă în ceafă şi apoi în creştet. Mă chircesc a plăcere, a spasm. E fior de frig cînd e prea devreme pentru sandale, e fior de umed cînd e ploaie de mai, e fior de iubire gînd mă gîdili în tălpi.
E iunie. E luni. Peste două săptămîni am fi luat vacanţă. Vă mai amintiţi senzaţia aia? Ultimele două săptămîni din şcoală, zile care păreau inutile şi fără culoare, nebunia aia şi nevoia aia de a citi în calendar 15 iunie. Aia era fericire în stare pură nealterată de absolut nimic, nici de criză, nici de aglomeraţie, nici de căldurile prea mari. Planurile, plecările la bunici, sunat prieteni să se adune, la revedere, pupat părinţi, rîs viclean a libertate. 3 luni!
Îmi amintesc de copilăria mea. Alergam băieţii să-i ţuc, furam corcoduşe şi mă certa vecina de la 2, mă îndrăgosteam repede de orice băieţel frumuşel şi-l uitam la fel de repede. Întotdeauna voiam haine “la modă” aşa cum purtau fetele mai mari – mama nu-mi găsea niciodată pe măsură (de exemplu: blugii negri cu cusătură albă sau geacă Hawks) şi se umplea de nervi cînd mă botoşeam şi începeam să plîng. Eram un fir de om cu pretenţii de ţinută vestimentară. Iubeam pantofii de lac cu fundiţe şi să mă înnoiesc de Paşte şi să mă joc cu mulţi copii, deşi eram super ofticoasă.
Şi multe-multe alte nebunii de copil.
Cu soră-mea era aiurea că mama mă punea s-o iau cu mine şi eu nu voiam un “borac în grijă” că îmi strica borcanele. Şi ea era aşa de cuminteeeee… Doamne! Nu mă pîra, nu mă limita, nu se băga unde nu-i fierbea oala. Era cuminte şi la locul ei şi frumoasă foc. Toată lumea îi zicea Bursucel. Şi tata îi zicea “Băiata lui tata”. Soră-mea mi-a făcut copilăria mai frumoasă, deşi atunci era motiv de gelozie şi grijă. Şi mă mîndresc cu ea din toată inima… E aşa fain să ai pe cineva pe care să-l tachinezi sau să-l chinui sau să-i spui ce te frămîntă şi să ştii că, deşi habar nu are ce e aia şi cu ce se mănîncă, se uită cu ochii blînzi şi te mîngîie cu mînuţa pe frunte. A fost un copil minune! Şi uitaţi ce domnişoară faină a ajuns…
Să aveţi vară de vis!
9 Comments
Azul
2 June, 2009 at 3:35 pmSi sora mai mica e atat de mandra de sora mai mare care o lua cu ea peste tot si o “avea la mana” cu diverse chestii sa nu o parasca.
Sora mai mica are cel mai bun model… Sora mai mare:)
Tatiana
2 June, 2009 at 7:44 amImi amintesc cu drag de fiecare data copilaria mea. Pare asa departe… Si acum imi vin in minte cana cu zmeura culeasa de Buni, batonul cu unt si miere, pisoiul care a fost furat… E o oaza de linise si fericire acea perioada a vietii mele.
windwhisperer
1 June, 2009 at 6:03 pmhttp://www.youtube.com/watch?v=zlp_rFyqzBY
copiilor din noi !!!;)
elwira2009
1 June, 2009 at 5:01 pmLa multi ani, Rox!
Ce au trecut anii…parca prea repede!
loanbistriteanul
1 June, 2009 at 4:34 pmDespre copilărie numai amintiri frumoase. Mulţumim.
ionouka
1 June, 2009 at 11:01 amLa multi ani, ai de la mine o inghetata la vafa si-un manunchi de baloane colorate!
lollitta
1 June, 2009 at 10:31 ammultam de urare! si muuuuulti ani copilului din tine. sa nu moara niciodata. a, si sa-ti traiasca surioara. eu la a mea i-am urat deja de 1 iunie :)
forevergreen
1 June, 2009 at 10:31 amLa Multi Ani tuturor copiilor mari si mici!
Lumea vazuta prin ochii copiilor e mai frumoasa! :)
Vania
1 June, 2009 at 9:12 amLa mulţi ani!
Da, de 15 iunie îmi amintesc cu mai multă duioşie decât de zilele de 1 iunie…