Iute la mâine

Aș vrea să-mi cer iertare tuturor celor care au fost răniți de cuvintele scrise în blog. Sunt iute la mâine, am limba de foc și sabia ascuțită. Când mă ia, nici că mă mai lasă. Abia după ce le aștern aici pot spune că mă ușurez de greutăți, de nervi adicătelea.

Încerc să mă temperez, dar mai ales încerc să mă abțin să mai dau cu ei de pământ aici. O să fie face to face că e mai civilizat așa, nu? Mie-mi place mai mult live decât via blog. Și plus de asta, mă mai înmoi dacă văd anumite chipuri.

Asta nu înseamnă că n-o să mai scriu la nerv, dar o să evit să lovesc sau să rănesc. Nu e drept și eu nu sunt așa. Mi-am adus aminte că m-am născut pentru alte motive decât să urăsc sau să port pică, m-am născut să împart lumină și să iubesc. Și vreau s-o fac frumos așa cum știu eu cel mai bine și așa cum poate unii pot garanta pentru asta. Mâna sus!

Sunt Evergreen și mă re-cunosc… încă mă așez și încă încerc să-mi aleg drumul. O să scriu istorii cu zâmbete și îmbrățișări, cu nopți lungi de visat cu ochii în tavan, cu cuvinte blânde și mii de fluturi, cu mări și plimbări pe plajă, cu munți înzăpeziți și drumuri cu trenul. O să scriu istorii frumoase cu care să mă mândresc și pe care să le trăiesc cât pot eu de intens. O să învăț să renunț la pretenții și condiții. Am mai trăit o perioadă asemănătoare și pe cuvânt că mi-era bine. Am atins echilibrul o dată, mai încerc, poate devine modul meu de viață.

Fluturii sunt liberi! Asta scrie pe corpul meu, mai nou. Și da, eu sunt un om liber să iubesc.

HugsLovePeace și iertare încă o dată,
>.<