Sunt momente cand ni se opreste viata-n noi.
Daca am avea un buton de pauza, l-am apasa. Sa disparem temporar dintr-o situatie. Sa ne teleportam in alta lume, in alt timp, in alta viata. Doar temporar. Cel mai probabil ni s-ar face dor de noi. Sunt momente cand umblam din inertie. Cand imaginile se deruleaza pe ecranul mintii, cand ploile cad si ne uda leoarca, cand cineva ne vorbeste, dar nu-l auzim. Sunt momente cand nu vrem sa ne ridicam din pat, cand ne vine sa plangem din orice, cand chiar plangem din orice. Atunci vrem sa apasam butonul. Sa nu mai existam. Macar o vreme. In viata noastra.
Sunt momente cand creste viata-n noi.
Nu stiu daca le-ati simtit, dar devenim mai intensi in situatiile alea de criza. Cand avem impresia ca pierdem pe cineva, cand chiar pierdem pe cineva sau cand ajungem in momente de cumpana. Alea cand pierdem job, relatie, sens in viata, sanatate, prieteni. Cand se intampla toate buluc si ne pierdem cu fire, iar apoi ne ia asa, o pasiune de viata, de futu-i mama ma-sii!
Sunt momente cand ne gasim iubirea dupa lungi cautari. Despre momentele alea s-a tot scris si nu are sens sa mai reiau. Plenitudine. Cred ca asta e cuvantul.
Si intre momentele astea incercam sa ne obisnuim sa traim.
Pur si simplu.
Fara sa marcam ceva important, fara sa salvam lumea, fara sa aflam raspunsurile.
Vrem sa ne ducem rutina zilnica, sa adormim la timp si sa ne bucuram de weekend.
Oameni simpli.
Art: Shadow / Paul Delvaux
No Comments