Am ajuns în punctul în care I don’t give a shit dacă-mi moare blogul. Am pierdut altele şi mai scumpe.
Sunt la cotitură şi nu ştiu ce să aleg. Aripi şi iluzii sau certitudini şi rădăcini înfipte? Cale de mijloc nu există. Nu e fain? Cum mă perpelesc în toamna asta miserupistă?
Şi mai fain e că nimeni nu mă poate ajuta şi nimeni nu-mi poate garanta fericirea de după. Sau nefericirea.
Sunt sortită eşecului. Veşnic nestatornică. Veşnic flămândă. Veşnic plină de vicii imorale.
Să zicem că-s frunze arse.
20 Comments
9vieti
11 September, 2010 at 3:11 pm1. te rog nu fugi. o spun din egoism pentru ca te citesc cu placere.
2. vesnic nestatornica? adica esti perseverenta in nestatornicia ta? hmmm…. de fapt tu doar trebuie sa schimbi obiectul perseverentei cu ceva mai amuzant.
3. frunzele arse sunt foarte utile pentru semintele care vor incolti.(sper sa nu fie vorbit in dodii)
my coffe-break
11 September, 2010 at 12:20 pmbuna,
am intrat pe blogul tau recent ;)
e super!
:d si “suete cu fete” e super! Go aheah!
Evergreen
10 September, 2010 at 6:58 pmsunteţi nişte omi foarte mişto!
VirtualKid
10 September, 2010 at 6:26 pmUnele articole sunt peste masura de valoroase incat ar fi pacat sa se piarda.
doctorultau
10 September, 2010 at 5:58 pmscrii frumos, mai rămîi
Andrei Stîngă
10 September, 2010 at 5:14 pmÎn fond, de ce ar trebui sa îți pese? Aripi și iluzii sau certitudini și rădăcini înfipte? Aș alege aripi drept rădăcini înfipte iar iluziile drept certitudini. :)
Nu îți mai face atâtea griji pentru lucruri care, oricum, sunt frunze arse.
Numai bine.
rebelu
10 September, 2010 at 2:11 pmda’, de ce sa moara?
femmeletale
10 September, 2010 at 8:39 amstiu exact cum simti. asa am inchis eu primul blog. mi se luase de el.
doar ca, daca te-ai obisnuit sa scrii – pentru tine, nu pentru altii, nu vei putea sa renunti de tot. si vei reveni.
depresie
10 September, 2010 at 5:57 amCe-i asta, astenie de toamna? Nu inseamna ca daca scrii pe blog mai rar, blogul trebuie sa moara.
marcel
10 September, 2010 at 5:07 am“…Sunt la cotitură şi nu ştiu ce să aleg. Aripi şi iluzii sau certitudini şi rădăcini înfipte? Cale de mijloc nu există….”
Citesc si nu-mi vine sa cred.
Raspuns corect 2 ! Adica siguranta, ceva palpabil !
Ti-am mai spus-o: Fa-ti ordine, trage linie si pleaca de la zero. Toti meritam un nou inceput, o noua sansa !
Dar in acest nou inceput nu trebuie sa se regaseasca gafele comise anterior.
Hotmail
10 September, 2010 at 5:07 amYou Suck! :))
Bianca
9 September, 2010 at 7:46 pmUneori trebuie să ni se taie creanga de sub picioare ca să aflăm că avem aripi. Nimeni deci, nu cred că este sortit eșecului. Negativismul nu aduce nimic bun, vorbesc evident din experiență. Cu drag, Bia.
scorpio72
9 September, 2010 at 5:42 pmEvergrenn,respira adanc priveste-te in oglinda,zambeste-ti si ia-o de la capat…
cheam-o pe prietena ta,bea o teqilla cu ea si zi-ti ca totul o sa fie bine…pentru ca o sa fie..
si nimeni,dar nimeni nu este sortit esecului..sunt doar etape din viata cand trebuie sa constientizezi,ca este timpul sa progresezi..si tu stii ca nu bat campii!
te imbratisez cu drag!
Evergreen
9 September, 2010 at 4:47 pmGrapefruita mea draga sa stii ca si eu te plac maxim :D
Manuel – nu vreau sa-l sterg doar ca nu-mi mai pasa
ionouka – si daca inima e nebuna si ea? si ma induce in eroare? ahhhh
Rux – da. si eu sper sa aleg binele
Liviu – deja ma resuscitez pentru tine :p
Grapefruits
9 September, 2010 at 4:35 pmam avut cateva zile cand mi se acrise de blog, dar sunt cativa oameni dragi pe aici si mi e greu sa renunt… Sper sa iti revii, tu esti unul din oamenii dragi mie :*
la cotitură - Ziarul toateBlogurile.ro
9 September, 2010 at 4:13 pm[…] La cotitură Thu Sep 09, 2010 18:37 pm Am ajuns în punctul în care I don’t give a shit dacă-mi moare blogul. Am pierdut altele şi mai scumpe. Sunt la cotitură şi nu ştiu ce să aleg. Aripi şi iluzii sau certitudini şi rădăcini înfipte? Cale de mijloc nu există. Nu e fain? Cum mă perpelesc în toamna asta miserupistă? Şi mai fain […] […]
Manuel
9 September, 2010 at 4:12 pmEi, nu trebuie sa fii drastica. Poti scrie si o data pe saptamana sau pe luna pana iti vine inapoi cheful. Ar fi rau sa il stergi si apoi, cand o sa vrei sa scrii din nou, sa incepi totul de la zero. Move your …ss and do something. :) Curaj si bucurie.
ionouka
9 September, 2010 at 4:04 pmVesnic umana, draga mea. Nu ucide blogul. Alege cu inima.
>:D<
Ruxandra
9 September, 2010 at 3:56 pmSunt sigura ca vei alege ce e mai bine pentru tine. Si blogul tau nu moare. Ca sa stii, asa..
Liviu M.
9 September, 2010 at 3:47 pmmaaaaai, nu moare nimic. ia o gura de vodka, trage aer rece in piept, mai plimba-te cu bicicleta si mai scrie ceva.
pai, cum sa moara?
pai, si eu? ce fac ? ce mai citesc? cu cine mai vorbesc?
gandeste-te si la un biet fara viata sociala, care sta inchis in casa, iese doar seara cate putin si atuni alearga nu merge, fumeaza mult si se hraneste cu bloguri faine.
daca dispare, intru in sevraj “blogaristic”.
acum:
daca trebuie sa alegi, fii sigura ca alegi tu.
PS: nimeni nu te poate ajuta mai mult decat te poti ajuta singura. am zis.