Labilo-emoționalo-afectivo-dependentă

Subsemnata Evergreen, declar pe propria răspundere că sunt incapabilă să inițiez orice fel de relație de iubire cu sexul opus, mai cu seamă cu sexul opus ce are la purtător o pereche de ochi verzi (albaștri). Și totuși, tocmai mi-am pierdut mințile după unul.

De asemenea, sunt absolut incapabilă să port o conversație normală, calmă și coerentă, de vreme ce în același timp întreprind și alte activități, cum ar fi plânsul (fără hohote).

Spre nefericirea și derutarea altora, nu am o explicație plauzibilă pentru gesturile mele și nici habar de ce va urma. De cele mai multe ori proiectez un posibil răspuns care se prea poate să nu fie cel corect.

Menționez că nu mă joc. Deși pare absurd că nu-mi găsesc locul și mă foiesc ca un copil care face pe el, chiar sunt în trista ipostază de om în căutări. La cum îmi imaginam eu căutările, lucrurile ar fi evoluat evergrinesc, dar în ziua fatidică X ni s-au intersectat cărările și iată-mă complet rătăcită la mijlocul potecii.

Plusând stării de confuzie, ai stins și becul, care și-așa abia licărea. Ți-ai pus coada pe spinare (vorbe de duh a la maman) și ți-ai văzut de drum, lucru ce nu poate fi acuzat, date fiind declarațiile de mai sus. Și totuși, ai fi putut să ai nițică răbdare, dacă tot ai început… dar aici intervin percepțiile asupra realității. La tribunalul de suflete poate găsim răspunsul.

Subsemnata Evergreen declară pe propria răspundere că îi e frică de moare să se atașeze de un om și că nu mai crede în iubire, date fiind antecedentele care pot fi lesne accesate prin intermediul acestui blog.

În încheiere, mă înclin și vă mulțumesc pentru atenție. Mâine îmi iau zi liberă și trândăvesc în plapumă toată ziua. Acest mesaj este cu direcție, dar destinatarul e în afara serviciului de pansat răni, ceea ce este o atitudine potrivită și în conformitate cu normele vieții.

Vă iubesc!
HugsLovePeace
>.<