Le fabuleux blog d'Evergreen

Îi gier la Moldova. Ningi. Plouă. Glod. A mai murit o babă-n sat. Se pune de un priveghi. Gânsacul mă aleargă prin ogradă, deci merg însoțită de un par. Atmosfera pare dezolantă, dar eu respir totul cu lăcomie.
E aproape pustiu. Casele cândva pline sunt aproape în paragină, gardurile se sprijină putrezite unele de altele.
Se aude un radio (antena satelor) dintr-o casă vecină. Din fiecare acoperiș se prelinge câte o dâră de fum. Bunica face poalen-n brâu și clătite și borș. Ne povestește cu drag din viață. Noi stăm îngrămădite la gura sobei. Noaptea ne uităm la filme. Lemnul trosnește în foc. Gerul bate la fereștri. Nici un câine să nu-l dai… umblu desculță prin zăpadă și mă cutremur de atâta viață…

Iubitul meu din frageda copilărie-adolescență este tată de fată. Câtă emoție… M-a întrebat mamă-sa (ex socrela cum s-ar zice) dacă m-am măritat?!? Am râs ca o nebună, ca o sociopată. Apoi m-a întrebat câți ani am și-am vârât nasul adânc în fular. A zis că mai am timp. Eu am aprobat-o cu mișcări din cap.

Am renunțat la nicotină de cinci zile. Am plusat și fărăalcool, drept dovadă am mâncat fără oprire (adicătelea am anulat cu nesimțire săptămânile de sport), am împletit un fular lung de peste un metru jumate (dăruit Sorelinei) și am trândăvit. Nu militez pentru renunțarea la tutun, e al dracului de greu să te lași. Încă nu am visat că fumez… dar timpul nu e pierdut.

Back to virtual life…
Ah, mi-a crescut ranku în mine când am văzut că-s pe 159 în clasamentul zelist. Fuck me, I’m famous! Știu că e pe termen scurt, dar asta nu înseamnă că nu mă pot bucura sincer de această ascensiune filminantă și de gloria care-mi apasă umerii. Gata, îmi cobor nasul din pod…

HugsLovePeace
>.<