Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Like stones

Poate ați observat și voi că oamenii din jur devin din ce în ce mai complicați…

Nu înțeleg de ce suntem cu toții fucked up. Unde întorc privirea văd oameni care beau, frumează, se tripează triști, caută iubirea, calcă pe ea, se plâng de muncă, de căldură, de ploi, de frig, de venirea toamnei, de vara greu respirabilă, de lipsa timpului, de plictiseală…

Fucked up people in a fucked up world

Lucrurile simple au devenit greu de găsit. A fi simplu înseamnă a fi automat șters de pe listă. Cui îi trebuie un om care nu se întreabă și care nu e într-un veșnic bucium? Nimănui, nu? Atragem ființe precum suntem noi, ființe cu scheleți putreziți prin dulapuri, cu frici imense, speriați de bezna vieții, copleșiți, împovărați… triști.

Unde întorc capul văd pe cineva sprijinindu-se în palmă, adulmecând noaptea, bând o bere (două, trei), fumând cu sete dintr-una.

Alergăm de colo-colo, sexperimentă, ne drogăm pentru a ne depăși limitele, dansăm până la epuizare pentru a scoate demonii, bem până uităm cum se plânge și râdem fără sens, trăim totul intens, rapid, în treacăt ca nu cumva să pierdem altceva.

Ne împărțim în hipstări, rockeri, hip hoperi, pop culți, maneliști, cocalari, prințese, conservatori, intelectuali, artiști, atei, tauri, scorpioni, raci, capricorni, sangvinici, colerici când de fapt suntem oameni cu trup și suflet și dacă ne despoi de toate și ne arunci într-o cușcă, nu ne diferențiem cu nimic.

Unde au dispărut gesturile simple?

În spatele fiecărui gest căutăm o semnificație și nu luăm gestul ca atare. Căutăm scopurile ascunse din privirile celorlalți, etichetăm după eticheta blugilor sau după cât de noi sunt converșii, suntem defensivi, într-o continuă competiție, cu inima prinsă bine ca nu cumva să ne-o rănim, cu trupul țeapăn pentru a ne arăta coloana vertebrală, cu cuvinte prețioase pentru a arăta cât de citiți și culți suntem noi.

Epatăm inutil.

Suntem egali, deși nu suntem.
Când suntem singuri suntem la fel.  Când plângem suntem la fel. Când ne e dor suntem la fel.  Și atunci, de ce suntem așa? De ce nu putem fi simpli, frumoși, puri, sinceri? De ce nu putem spune te iubesc fără să ne chinuim? 

Hei Alas, ia de la mine –  Common people
Și mulțumesc pentru seara trecută!

 

Foto


You Might Also Like

3 Comments

  • Reply
    Evergreen
    23 August, 2011 at 8:33 am

    Uau, Mada, e foarte misto!

  • Reply
    Mădă`
    23 August, 2011 at 5:03 am

    Hei, pentru starea http://www.youtube.com/watch?v=Y3vi_KDzegI&feature=player_embedded#! . Sa-mi zici ce părere ai. Take care Evergreen.

  • Reply
    alas
    20 August, 2011 at 9:44 pm

    :)

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.