Eram pe punctul de a deveni entuziastă în ceea ce mă privește, dar probabil că insomniile afectează această coardă a omului. Mă doare capul și mersul mi-e dezechilibrat. Iar se strâng ciornele și iar simt că picioarele mi-o iau la vale fără voia mea. D’apăi, cât să mă mai motivez?
Mi-e lehamite. Mă gândeam că-mi place cinismul vieții și că ar trebui s-o tratez ca atare. Dar stai, viața sunt eu! Motherfucker!
Asta n-o mai las să fie ciornă. Îi dau publică și închei. Durerea de cap nu trece și nici insomniile nu dispar, chiar dacă dau move to trash, chiar dacă-ți urlu în timpan că mă scoți din minți!!!
Aș vrea să mă las purtată de-un val pur și simplu. Să nu mă mai preocupe absolut nimic, dar nimic. Să trăiesc un moment de blank autentic și să mă bucur de el, de inerția mea pe planetă, de nimicul cu care rămân între palme de fiecare dată. Aș vrea să nu-mi mai pese, să fiu o ignorantă cu toate drumurile închise și fără nevoia de a căuta.
Aș vrea ca într-o clipită să ridic ziduri. Înalte. Falnice. De nepătruns. Să nu aștept pe nimeni. Să nu simt nevoi. Să nu cer companion de somn. Să am marea de jur împrejur. S-o ascult numai pe ea.
Am obosit cumplit. Sau cel puțin asta simt în momentul ăsta. Că am obosit de toți și toate și aș vrea să trăiesc un moment de liniște…
HugsLovePeace
>.<
4 Comments
Evergreen
11 January, 2011 at 6:17 ameya – :)) da, imaginea e foarte misto. am obosit, dar n-am obosit sa scriu despre asta
Ruxi – ah, ce-as mai veni!
Ciprian – …
eya
10 January, 2011 at 7:52 pminitial am citit “mi-a plesnit sicriul”! e o imagine supermisto. cu volum dat la maxim. simti cum rabufneste viata din oul cu coaja cea mai dura.
deodata te trezesti afara, vie si nevatamata.
nu cred ca ai obosit atat de tare…inca iti mai plimbi degetele printre randuri…sau vb tastatura fara tine?:)
“entuziasm”…ce cuvant sonor…
ms ca mi l-ai amintit:)
Ruxi
10 January, 2011 at 7:04 pmHai la mare!
Ciprian Bojan
10 January, 2011 at 5:21 pm…(asta înseamnă că n-am zis nimic)… ;)